De ce să fie trataţi altfel?

Halucinant dialogul dintre fotbalistul Torje şi reporteri, după ce fusese amendat de poliţia rutieră. „Chiar vreţi să vorbesc cu dumneavoastră? Mă duc la Mogoşoaia, sînt convocat la naţionala României, e bine? E de-ajuns?”. Da, e de-ajuns, dar nu e bine. […]

Halucinant dialogul dintre fotbalistul Torje şi reporteri, după ce fusese amendat de poliţia rutieră. „Chiar vreţi să vorbesc cu dumneavoastră? Mă duc la Mogoşoaia, sînt convocat la naţionala României, e bine? E de-ajuns?”. Da, e de-ajuns, dar nu e bine. La Mogoşoaia nu se afla nici o „naţională”, „tineretul” se reunise la Craiova.

Răspunsul ăsta al lui Torje conţine toată oroarea de legi cultivată îndelung şi îndărătnic în fotbalul românesc. Lejeritatea în locul rigurozităţii profesioniste, mica înţelegere în locul marii înţelegeri pe care o predică Guardiola la Barcelona: „De ce fotbaliştii ar trebui să fie trataţi altfel?”.

Dacă juca la Barca, eroul din Asfalt Waterloo avea toate motivele să nu întîrzie! Şi să le răspundă jurnaliştilor! Pe Camp Nou, costă 500 de euro minutul de întîrziere la antrenament. Şi 800 de euro refuzul de a discuta cu presa! Prin urmare, Torje a scăpat ieftin, cu o amendă de 218 RON şi o scuză-beton. Nu se ştie ce explicaţii i-a dat lui Săndoi, dar oricum, la „naţionala” României nu se plătesc minutele de întîrziere, nici lunile de silenzio stampa.   

La Barcelona însă lucrurile stau cu totul altfel. Nu din cauza lipsei de lichidităţi! Nu pentru că Guardiola, antrenor tînăr, vrea să se impună în faţa vedetelor ca Henry şi Messi! Ci pentru că asta înseamnă profesionism: să evoluezi în cadrul unor norme. Iar răspunsul lui Torje înseamnă exact opusul: vedetism. 

Guardiola vrea ca jucătorii lui să conştientizeze care e rostul lor în sistemul care-i plăteşte regeşte. Să nu uite că, înainte de a fi zeii arenelor, sînt angajaţii unei societăţi pe acţiuni: „De ce ar trebui să fie trataţi altfel decît ceilalţi muncitori?”

Aici, la raţionamentul ăsta, ne poticnim. Aici se produc fracturile de atitudine dintre noi şi ei, aici se fac şi se desfac performanţele! Asta i-a pierdut pe „galactici”, asta i-a ridicat pe jucătorii de la Urziceni, asta-i macină pe „tricolorii” vechi şi noi.

Regulile lui Guardiola le-ar prinde bine unor fotbalişti tineri ca Torje, cărora li se rupe filmul realităţii imediat după ce semnează un contract cu cinci zerouri. O capodoperă la vinclu şi gata, pot să-şi gestioneze liniştiţi posteritatea şi să se ocupe de partea mondenă a autobiografiei.

Prea puţini îşi bat capul să le facă educaţie! Să le imprime conştiinţa şi conduita de profesionişti. Amenzile se dau la impuls şi, în majoritate, sînt colective. Individuale sînt doar corecţiile fizice, de genul celei aplicate de Vlădoiu lui Ze Kalanga. Ganea strînge de gît arbitrul şi e lăudat de şefi. La Rapid, la Dinamo, la Steaua, străinii se ceartă cu românii, fără mediator, conform principiului de haos interior: „Dezbină şi impresariază!”.
Şi uite-aşa, ajunge Torje să gonească cu 71 km/ oră, spre cantonamentul de nicăieri. Şi uite-aşa fac fotbaliştii noştri cale-ntoarsă din străinătate, inadaptaţi la traficul de pe terenurile altora. Au crezut că boema e la putere şi acolo. Dar au dat peste cîte un Guardiola, cu chitanţierul inexpugnabil în mînă, care-i întreabă: „De ce? De ce să fie trataţi altfel?”.