Fără lăutari!

Cînd joacă echipele naţionale, stereotipurile sînt la mare căutare. Vă mai amintiţi probabil de afişul cu lăutarul român şi fotbalistul francez! Sau, la Euro, imaginea cu maneliştii la bustul gol, ca fundal pentru România, într-un show la o televiziune britanică.

[…]

Cînd joacă echipele naţionale, stereotipurile sînt la mare căutare. Vă mai amintiţi probabil de afişul cu lăutarul român şi fotbalistul francez! Sau, la Euro, imaginea cu maneliştii la bustul gol, ca fundal pentru România, într-un show la o televiziune britanică.

Dar se poate ceva şi mai rău decît stereotipurile. Se poate ca un comic să facă un film grotesc despre ţara ta, doar pentru că numele ei i s-a părut amuzant. E vorba de „Borat” al lui Sasha Baron Cohen, lansat acum doi ani. Înaintea meciului Anglia – Kazahstan, serveşte drept referinţă pentru microbiştii englezi. „Borat a pus Kazahstanul pe hartă”, scrie „The Sun”, prefaţînd meciul de pe Wembley.
De fapt, l-a pus pe marele ecran, ceea ce nu înseamnă deloc acelaşi lucru. A arătat publicului o ţară fictivă de imbecili, care se închină la televizor şi beau apă din closet. Imaginea asta reprezintă afişul meciului.

Noi am scăpat ieftin cu lăutarul şi maneliştii supraponderali, nu-i aşa? De altfel, filmările la „Borat” au avut loc la noi în ţară, într-un sat numit Glod. Puţin a lipsit să nu fim noi în locul kazahilor, motiv de glume proaste cu buget mare! 

Oricît de bun ambasador e fotbalul, nu se compară ca impact cu Hollywoodul. Şi astfel de etichete, „ţara lui Borat”, se dezlipesc greu din memoria colectivă. Oricum, nu „tricolorii” trebuie să schimbe imaginea noastră în ochii francezilor sau ai lumii. Misiunea lor e alta. Să dreagă, cît de cît, imaginea pe care o are fotbalul românesc de la Euro încoace.