Marele generos

Egalul cu Chelsea n-a fost un miracol, nici remiza cu Fiorentina un noroc, nici măcar victoria clujenilor pe Stadio Olimpico sau cele trei participări consecutive ale Stelei în Ligă n-au nimic de-a face cu minunile şi accidentele. Dar au mult, […]

Egalul cu Chelsea n-a fost un miracol, nici remiza cu Fiorentina un noroc, nici măcar victoria clujenilor pe Stadio Olimpico sau cele trei participări consecutive ale Stelei în Ligă n-au nimic de-a face cu minunile şi accidentele. Dar au mult, chiar foarte mult de-a face cu banii. Cu investiţiile serioase, pe termen lung.

Cine se mai plînge că pierde milioane din fotbal devine caraghios! Nu se poate vorbi de filantropie, ci de ipocrizie. Performanţele Stelei şi ale CFR-ului îi contrazic definitiv pe patronii care se victimizează! Sînt două poveşti veritabile de succes, nu două acţiuni caritabile. Pentru că fotbalul este marele generos aici, nu finanţatorii lui, oricare ar fi aceia.

Din fotbal nu se pierd bani, dimpotrivă. Fiecare bănuţ se întoarce înzecit şi însutit, dacă este cheltuit cum trebuie. Întîi, vin rezultatele, apoi profitul, în ordine logică. Clujul a avut nevoie de doar şase ani să sară din liga a treia în Liga Campionilor. Cam tot atît i-a trebuit Stelei, din februarie 2003, cînd a fost preluată de Becali, să pună punct exilului la marginea Europei.
Tot cinci ani i-au trebuit lui Chelsea să urce din plutonul Premier League pe acoperişul lumii. E drept, Abramovici a investit de sute de ori mai mult, 650 de milioane de euro doar în primii doi ani. Dar acum vine partea frumoasă a acestui business umanizat care e fotbalul. De la un nivel în sus, balonul se rotunjeşte simţitor. Banii tac şi vorbeşte fotbalul, pur şi singur. Nu trebuie să investeşti averi de oligarhi ca să obţii un egal cu Chelsea sau cu Fiorentina. Totul e să investeşti cum trebuie.

Cluburile de fotbal sînt afaceri cu gradul de risc foarte scăzut. O ştia Abramovici, au aflat-o şi patronii Stelei şi CFR-ului. Şi probabil au aflat că investiţiile în valize şi butoane nu rentează decît pe termen scurt şi foarte scurt.   

Site-ul BBC îl compară pe Paszkany cu Abramovici. Presa italiană laudă fotbalul românesc. Din templul colegilor de la „Gazzetta dello sport” se lansează teorii optimiste despre popoarele Estului. Sînt comparaţii care fac toţi banii. Beneficii imense de imagine, care nu pot fi cumpărate. Dar pe care numai fotbalul le poate oferi, într-un timp atît de scurt. Asta şi altele: bucuria unui oraş întreg, treningul lui Scolari şi trench-coatul lui Trombetta, zîmbetul lui Lăcătuş, Nicoliţă şi Mutu, alergînd umăr la umăr, în tricouri diferite.