Legendele toamnei

La Rapid, există îngrijorător de multe. E o frenezie de legende, care de care mai rupte de realitate. Prima ar fi că revenirea lui Coman reprezintă cheia tuturor problemelor. „Vom repara nedreptatea care i-a fost făcută!”, au promis subit şefii […]

La Rapid, există îngrijorător de multe. E o frenezie de legende, care de care mai rupte de realitate. Prima ar fi că revenirea lui Coman reprezintă cheia tuturor problemelor. „Vom repara nedreptatea care i-a fost făcută!”, au promis subit şefii giuleşteni. Declaraţia vine netam-nesam, după înfrîngerea de la Wolfsburg. Or, nu portarul a reprezentat veriga slabă în meciul cu nemţii, ci restul jucătorilor. Pe lîngă faptul că trebuia deja rezolvată, chestiunea Coman trebuie tratată separat. Nu are nimic de-a face cu jocul slab de joi seară.

Sau poate şefii se gîndesc că Peseiro are nevoie de specialişti în degajări, pentru că asta joacă rapidiştii acum: au, n-au mingea, degajează. Şi cine se pricepe mai bine la degajări decît Coman? Pitbull? Doar dacă vorbim despre Coman liderul de vestiar, atunci promisiunea ar avea un sens. Altfel, e doar praf derutant în ochi. E ca şi cum le-ai promite un Disneyland sinsitraţilor.

O altă legendă este cea a Rapidului „specialist în nemţi”. Da, numai că Rapidul acela ţine de domeniul trecutului. A intrat deja în istorie. Din echipa care elimina Hamburg, în martie 2006, n-au mai rămas decît doi fotbalişti: Maftei şi Marius Constantin. În ce anume e specialistă actuala echipă, rămîne să aflăm, dacă şefii Rapidului vor avea puţintică răbdare.

Şi încă un fapt din care ar putea rămîne doar legenda: Rapid, echipa cu cel mai frumos fotbal din campionat. E drept, şutul lui Herea, marea ocazie, a semănat cu o „frunză uscată”. Dar cu atît nu se face primăvară europeană. Nu se face nici măcar toamnă.