Superstiţii

Chiar înainte să intre pe teren la Zagreb, lui Theo Walcott i s-a rupt gheata dreaptă. Au vrut să-i aducă o pereche nouă de încălţări, dar a refuzat. Din superstiţie. Apoi, a dat trei goluri în poarta lui Pletikosa. Uneori […]

Chiar înainte să intre pe teren la Zagreb, lui Theo Walcott i s-a rupt gheata dreaptă. Au vrut să-i aducă o pereche nouă de încălţări, dar a refuzat. Din superstiţie. Apoi, a dat trei goluri în poarta lui Pletikosa. Uneori ajunge şi o singură gheată, dacă o foloseşti corespunzător.

Superstiţiile fac parte din joc, la urma urmei. La noi, circulă superstiţia că „naţionala” îşi va reveni brusc dacă va fi demis Piţurcă. Da, avem nevoie de altfel de oameni cu superstiţii. Dar nu numai în postul de selecţioner! Altfel de şefi, de antrenori, de jucători.

Pentru că nu cacealmaua previzibilă de la „naţională” e ştirea proastă. Nu e nici măcar o ştire! Vestea cu adevărat dureroasă ne-au dat-o „tricolorii” mici, în acel 0-3 cu galezii. Sistemul e atît de putred încît nu mai produce nimic viu. Noile generaţii se veştejesc înainte de-a ieşi în lume. De zece ani nu mai prindem turnee finale pentru „tineret”. Cu sau fără Piţurcă, ăsta ne e nivelul, ăsta ne e viitorul.

Walcott are 19 ani şi mănîncă jar, cot la cot cu starurile Angliei. Dacă juca în România, îşi lăsa oasele pe la Gloria Buzău sau la Dinamo II.

„Tricolorii” mari şi-au dat examenul de maturitate în Feroe. I-au biruit pe ospătari şi l-au îngenuncheat pe şeful de sală Mikkelsen. Pentru performanţa asta, nici n-aveau nevoie de antrenor.

Uneori, ajunge şi o singură gheată.