Ce aşteptăm de la ei?

Nu schimbarea de generaţie, ci schimbare de stil e problema „naţionalei”

Tineri sau bătrîni? Asta dezbat federalii şi selecţionerul acum, la startul campaniei pentru Mondiale. Dar nu asta trebuie să fie întrebarea! Generaţiile se schimbă prin forţa lucrurilor şi a […]

Nu schimbarea de generaţie, ci schimbare de stil e problema „naţionalei”

Tineri sau bătrîni? Asta dezbat federalii şi selecţionerul acum, la startul campaniei pentru Mondiale. Dar nu asta trebuie să fie întrebarea! Generaţiile se schimbă prin forţa lucrurilor şi a biologiei.

Problema se pune altfel, în fotbalul actual. Schimbarea decisivă se produce la alt nivel, mai fin şi mai riscant. Cînd s-a hotărît să dea o faţă nouă „naţionalei” engleze, Fabio Capello n-a dat drumul la robinetul cu juniori. A apelat la unele figuri vechi, spre stupoarea generală. Aşa a ajuns Emile Heskey, la 30 de ani, primul jucător de la Wigan Athletic convocat sub culorile Angliei.

Şi aşa a rămas acasă Michael Owen, cu tot cu cele 40 de goluri ale lui la „naţională”, de două ori mai mult decît au înscris la un loc atacanţii din lotul actual al Angliei. Se pare, au comentat jurnaliştii britanici, că tehnicianul italian vrea mai mult decît goluri de la atacanţi. Nu e nici o extravaganţă în asta. Capello nu şochează de dragul de a şoca. Dar a arătat, nu o dată, că e în stare de gesturi nepopulare, ca să-şi impună propriile idei despre joc.

La noi, încă nu se pune problema sacrificării favoriţilor publicului. Discuţia gravă şi mare slăbiciune a „naţionalei” noastre rămîne faptul că stă în trei-patru oameni. Fără de care nu s-ar mai auzi nici imnul, nici tribunele. Cînd vom reuşi să aliniem o „naţională” care nu se sprijină într-un picior, vom putea spune că avem un fotbal puternic. Dar pînă atunci, alte schimbări trebuie operate, schimbări care cer mai mult curaj şi mai multă voinţă decît polemicile.

Ce aşteptăm de la „tricolori” în această campanie? Ce aşteptăm de la selecţioner? O echipă care să aibă formă şi volum proprii. O concepţie clară şi modernă despre joc, în locul improvizaţiilor pe tema Mutu. Şi un stil bine definit care să poată fi recunoscut şi de copiii de trei ani. Nu o schimbare de generaţii, ci o schimbare de adîncime, care să transforme „naţionala” României într-o marcă. Să-i dea o faţă cu adevărat nouă. Iar pentru asta, Capello a demonstrat-o, nu e neapărat nevoie de feţe noi.

N-are legătură cu spiritul fotbalului britanic, i-au reproşat italianului editorialiştii de la „The Sun”, în frunte cu Ian Wright, fosta vedetă a lui Arsenal. La noi, reproşul ăsta ar suna a laudă. De cînd tot aşteptăm un selecţioner deconectat de la spiritul fotbalului românesc?