Sărăcie

Vasile Turcu avea dreptate. „Cît bag bani, vorbesc!”. Asta-i regula la Dinamo. Plăteşti, vorbeşti. Nu plăteşti, taci. Acum e o tăcere lucie la club. Care înseamnă, clar, criză financiară. Deja au redus cheltuielile. În curînd, vor plăti salariile în trabuce […]

Vasile Turcu avea dreptate. „Cît bag bani, vorbesc!”. Asta-i regula la Dinamo. Plăteşti, vorbeşti. Nu plăteşti, taci. Acum e o tăcere lucie la club. Care înseamnă, clar, criză financiară.
Deja au redus cheltuielile. În curînd, vor plăti salariile în trabuce şi rotweilleri. În loc să cumpere fotbalişti, vor vinde locul în echipă. La licitaţie. Cine dă mai mult ăla e titular. Ultima fiţă va fi să joci în Groapă, iar Dinamo va deveni, în sfîrşit, o echipă de milionari.
Mai există şi alte soluţii. Turcu să-şi vîndă „perlele”. Borcea să-şi recupereze televizorul pe care l-a aruncat pe geam. Să-l şteargă de praf şi să-l dea la licitaţie, la pachet cu un peşte de sticlă. Sau să vîndă butelia de suflet, la pachet cu ţigara cu care a fost ars MM.
După modelul lui Cornel Dinu, şefii dinamovişti ar trebui să-şi scrie biografiile sub titlul „În tandem”. Dacă nu le ajunge de-o carte, să multiplice pagina la xeroxul lui Borcea. Cît despre dosarele de transferuri, ar putea să le vîndă pe bani buni la Hollywood.
Şi uite-aşa, s-ar rezolva şi criza scenariştilor, şi criza de la Dinamo, şi liniştea. Ideal ar fi ca şefii „cîinilor” să tacă şi după. Sau să fie taxaţi la cuvînt, cu tarif dublu la frazele în care apare „Liga Campionilor”. Asta, dacă vor să iasă pe profit.
acă vor să iasă pe profit.