Cuţitul în spate

Becali a lansat o ipoteză îndrăzneaţă: înlocuirea lui Lăcătuş

„Oli va fi înlocuitorul lui Lăcătuş!”, a anunţat Becali. A dezminţit un zvon şi a confirmat altele două. Unu la mînă, că Lăcătuş poate fi înlocuit, o noutate cu care […]

Becali a lansat o ipoteză îndrăzneaţă: înlocuirea lui Lăcătuş

„Oli va fi înlocuitorul lui Lăcătuş!”, a anunţat Becali. A dezminţit un zvon şi a confirmat altele două. Unu la mînă, că Lăcătuş poate fi înlocuit, o noutate cu care galeria trebuie obişnuită. Şi doi, Fiarei i se pregăteşte un înlocuitor.

Olăroiu? Olăroiu nu înseamnă, de fapt, Olăroiu, antrenorul de la Al Hilal. În context, Olăroiu încetează să mai fie substantiv propriu, nume de persoană, şi devine doar un alt cuvînt pentru înlocuitor. E ca un spaţiu punctat de pe un formular. De cîte ori Steaua e în căutare de tehnicieni, se negociază cu un Olăroiu sau altul. O dată aduşi la club, antrenorii se bucură de acelaşi statut alunecos şi de aceeaşi autoritate pliantă ca o manta de vreme rea. Prin urmare, cu cît sînt mai impermeabili, cu atît mai bine.

În tradiţia machiavelismului de Dîmboviţa, cuţitele nu se înfig în spate fără un anunţ prealabil. Iar anunţul lui Becali reprezintă o adevărată perlă de diplomaţie! O bîrfă înlocuită cu alta, amîndouă căpătînd în context un sîmbure obraznic de adevăr. „Eu nu-l voi da pe Lăcătuş afară niciodată, dar, dacă el pleacă, înlocuitorul va fi Olăroiu, nu Dan Petrescu!”. Dacă pleacă? De ce să plece? Deocamdată, n-are motiv. Dar motive se găsesc. Nu trebuie decît să existe intenţie din partea finanţatorului, iar în cazul ăsta, fără îndoială, intenţiile există.

Între Lăcătuş şi Becali nu există chimie. După cum nu există chimie între valorile Stelei şi valorile lui Becali. Nu există decît, cel mult, grade de toleranţă. Şi niveluri de compromis. Becali şi Lăcătuş n-au semnat un contract, ci un pact cu galeria. O dată pacificate tribunele, finanţatorul va trece la următoarea etapă din scenariu. O va ţine tot într-o diplomaţie!

Întîi, aduce vorba de înlocuire. Apoi îi dă de înţeles că poate pleca. Apoi că trebuie să plece. Îl îngroapă mieros în critici, îl calcă temeinic peste degetele cu care scrie echipa. Şi, dacă tot n-a plecat, îl execută fără glorie cu un şut scurt pe cadrul uşii.

Nu se admit abateri de la scenariu. Dar se admit variante. Dan Petrescu, favoritul lui Giovanni, sau Olăroiu, omul lui Dumnezeu? Lista rămîne deschisă, la fel ca uşa clubului. Partea bună e că Lăcătuş mai are timp. Pînă se hotărăşte patronul.