Portarii

Prin minutul 95 al meciului cu Hamburg, cînd Dani Coman ţinea de minge cum ţin şefii Rapidului de bani, Taher se uita în altă parte. Nu-l interesa fotbalul. Nu ştia mare lucru despre fenomen. Dar, de cum a venit în […]

Prin minutul 95 al meciului cu Hamburg, cînd Dani Coman ţinea de minge cum ţin şefii Rapidului de bani, Taher se uita în altă parte. Nu-l interesa fotbalul. Nu ştia mare lucru despre fenomen. Dar, de cum a venit în Giuleşti, s-a apucat să studieze.

Întîi, situaţia contabilă. Contractele jucătorilor, preţul unui metru pătrat din terenul pe care se află stadionul. Oportunităţile de afaceri. L-a studiat apoi pe Boloni. Si de departe, si de aproape. Ce fel de om este, ce salariu vrea, ar accepta să fie plătit în gagici şi, dacă da, cît costă gagicile?

Ocupat cu studiul, Taher nu l-a observat pe Coman apărînd cu umărul accidentat. Dar, cînd şi-a fracturat degetul, înainte de Euro, i-a fost clar că e un jucător mofturos. De ce nu joacă? Doar nu loveşte mingea cu mîinile!

În acest moment, Taher ştie mai multe despre fotbal decît acum cîteva luni. Nu ştie chiar totul, dar şi-a făcut, cît de cît, o idee. A lui şi numai a lui. O idee pe care a comunicat-o degrabă, peste capul antrenorului: „Coman va fi al treilea portar!”.

Proaspătul cunoscător n-a precizat cine vor fi al doilea, al patrulea şi al nşpelea portar. Trebuie să mai studieze. Să măsoare şi să calculeze exact cîţi oameni cu echipamentul pe ei încap în poarta Rapidului. În orice caz, mai mult de trei!

Desigur, nu-i exclus să afle „pe surse” că la meciurile de fotbal, deşi pe teren sînt două porţi, o echipă n-are voie să folosească decît un singur portar.