Viitorul şi-a dat demisia

Pina la urma, Cobra e un sarpe de rasa, nu de casa

Cînd Adi Ilie şi-a semnat demisia, a oficializat nu doar despărţirea lui de Steaua, ci şi intrarea clubului sub tutela lui Giovanni. Vărul care nu conduce, dar guvernează. […]

Pina la urma, Cobra e un sarpe de rasa, nu de casa

Cînd Adi Ilie şi-a semnat demisia, a oficializat nu doar despărţirea lui de Steaua, ci şi intrarea clubului sub tutela lui Giovanni. Vărul care nu conduce, dar guvernează. Ce nevoie mai are clubul din Ghencea de un manager capabil, cînd îi stă la dispoziţie un bişniţar amabil?

O dată cu demisia lui, a devenit oficial şi altceva: Steaua are un arbore genealogic în loc de organigramă. Gradul de rudenie bate competenţa. Angajaţii care au alt nume de familie decît patronul sînt intruşi, străini în casă. Verii şi nepoţii primează în structuri, iar binele familiei domnitoare trece înaintea binelui echipei.

Organizarea de tip patriarhal funcţionează pînă la un punct. Şefii Stelei ar trebui să ia aminte. CFR a cîştigat titlul şi pentru că are cea mai modernă organizare din Liga 1. Echipa de fotbal e dublată de o echipă de specialişti, după model occidental. Oameni care nu se văd, plătiţi în salariu, nu în donaţii, fiecare cu misiunea lui, nu experţi universali. 

În loc să se modernizeze, echipa din Ghencea dă cu piciorul la ce a construit cu o zi înainte. Adi Ilie pornise un proiect ambiţios legat de juniori: „Steaua anului 2015”. Un proiect unic în felul său. De asemenea, Steaua latino şi reîntoarcerea la fotbalul-spectacol reprezintă, în parte, opera lui.
N-a reuşit să fie un paravan mediatic, ca Mihai Stoica. Nici nu şi-a propus, de altfel. N-are tupeul lui Giovanni, nici experienţa, relaţiile şi cazierul lui. Dar, spre deosebire de vărul-factotum şi preşedintele-ultras, Ilie a reuşit un lucru nemaivăzut în fotbalul nostru: să transfere echipa de mîine a Stelei. Adică 16 tineri jucători, cei mai buni din generaţiile lor, aduşi din toată ţara. Asta lasă în urmă „Cobra”, asta i-a oferit el clubului roş-albastru: un viitor. În vreme ce alţii îi insultă trecutul şi îi demolează prezentul, pentru a-l vinde la bucată.

La fel ca Hagi sau Lăcătuş, Adi Ilie nu are nevoie să fie rudă cu Becali ca să însemne ceva pentru Steaua. Un motiv în plus să nu-i inspire încredere finanţatorului. Încă un spin autonom în coaste. Încă un favorit al publicului tolerat pentru imagine. „A fost o onoare să lucrez la Steaua”. Ar fi fost dezonorant să rămînă şi să închidă ochii cînd Giovanni îi ia de guler pe ceilalţi impresari şi-i dă afară.

Nu era vorba să reziste în club. De rezistat se poate rezista, în funcţie de curbura coloanei si grosimea intereselor. Era vorba să-şi facă treaba. Iar cîtă vreme treaba lui era să crească jucători, nu să ia comisioane, avea rost să rămînă? Cînd i s-a arătat pe şleau, cu un şut în proiecte, că devenise inutil?