Anapoda

Rapidiştii aveau ochii pironiţi în zare după Boloni cînd a venit Jose Peseiro. Unii încă nu l-au observat. Şi totuşi, e o apariţie. Te uiţi la portughezul ăsta între două vîrste, la bunele lui intenţii, la optimismul lui nevinovat. E […]

Rapidiştii aveau ochii pironiţi în zare după Boloni cînd a venit Jose Peseiro. Unii încă nu l-au observat. Şi totuşi, e o apariţie. Te uiţi la portughezul ăsta între două vîrste, la bunele lui intenţii, la optimismul lui nevinovat. E clar, îţi vine să zici: o să şi-o fure, „fraierul”, cît de curînd.

La început, toţi tehnicienii străini par picaţi cu modulul galactic în pom. Se vede de la o poştă că habar n-au ce-i aşteaptă. N-au nici cea mai vagă idee! Apoi se lămuresc şi se vindecă subit de optimism.

Ca să se orienteze în mediu, Peseiro a întocmit o foaie cu pozele şi numele jucătorilor. I-a băgat din prima zi în cantonament. Şi, de la prima şedinţă, a schimbat totul. În loc de ture şi forţă, antrenament cu mingea.

Piţurcă lipea cu bandă adezivă găurile din gardul de sîrmă de la Săftica. În vremea asta, Jose „Anapoda” Peseiro deschidea porţile larg să intre suporterii şi ziariştii. E clar, vrea să facă totul pe dos, adică exact ca pe Bernabeu, unde a fost secund.
 
Oficialii clubului trag de contractul lui Coman ca de guma de mestecat lipită pe talpă. În vremea asta, Peseiro filmează cu sîrg antrenamentele portarilor. Nu e zi în care să nu ticluiască o breşă profesionistă în bazarul birocratic din Grant. Să vedem cît o s-o ţină aşa, muncind singur împotriva curentului.

O să şi-o fure, la un moment dat.  Sau poate că nu. Poate de data asta, cine ştie…