Pionierul Guus

Rusia de la Euro nu e maica Rusie, ci o echipă tînără, în stare să bată Olanda cu propriile ei arme. E Rusia lui Hiddink, operă de autor ambiţios, cu mania pionieratului, plătită cu banii oligarhilor. Nu e nici echivalentul […]

Rusia de la Euro nu e maica Rusie, ci o echipă tînără, în stare să bată Olanda cu propriile ei arme. E Rusia lui Hiddink, operă de autor ambiţios, cu mania pionieratului, plătită cu banii oligarhilor. Nu e nici echivalentul în 2008 al Greciei lui Rehhagel, monolitul antijoc. E un proiect pe termen lung, o armată de laborator, ghidată de un strateg savant.

Singurul lucru rusesc la Rusia lui Hiddink e obrăznicia în atac, impulsul nestăvilit de a tropăi în terenul altuia. În rest, reţeta şi banii sînt sută la sută de import. Nu există un stil rusesc în fotbal, nici n-ar fi o mare pierdere, dar există o manieră ex-sovietică în sport: performanţă în regim intensiv. Centralizare şi planificare. Aria de selecţie cît cuprinde, de la Baltică la Pacific. Scouteri să fie, că fotbalişti se găsesc. Aşa cum s-au găsit şahişti, hocheişti, gimnaste şi Miss World.

Şi există un stil rusesc, postsovietic, în afaceri. Oligarhii, expatriaţi sau nu, investesc în aceeaşi manieră agresivă în care s-au îmbogăţit. Măsoară banii cu găleata, dar, cînd vine vorba de vizibilitate, imagine, notorietate, nu mai măsoară deloc. Prin urmare, cluburile din Rusia au început să prospere. Şi, pe lîngă ele, şcolile de fotbal.

Pe de o parte, oligarhii care cumpără numai de-a gata, cu vitrină cu tot, antrenori de cinci stele, fotbalişti de cinci stele, oraşe şi gubernii de cinci stele. Pe de alta, birocraţii care croiesc numai planuri cincinale. Din astea două, a apărut Rusia lui Hiddink. Încă un experiment reuşit în dreptul mercenarului de geniu, specializat în mutaţii culturale.

Tehnicianul olandez asta face. Colonizează regiuni întinse, nedefrişate de crampoane sau neumbrite de gînduri tactice. Vine şi-şi construieşte grădina luxuriantă în deplină sălbăticie. Dacă, prin absurd şi prin pensie, ar nimeri prin fotbalul nostru, n-ar izbuti mare lucru. Pentru că la noi, patronii fac echipa, jucătorii fac tactica, iar antrenorii nu fac decît să-i enerveze şi pe unii, şi pe alţii.

Ruşii sînt ruşi, se ştie. Dar, sprinten ca un elefant în buticul cu ouă Faberge, pionierul Guus tot le-a zdruncinat nişte mituri. În primul rînd, le-a întărit bănuiala sumbră că şahul nu s-a născut în Siberia. Apoi, cînd îi plătesc salariul, constată cu obidă că afacerile nu s-au inventat la Moscova.

Hiddink i-a scos pe coreeni în stradă, la Mondialele din 2002, în valuri disciplinate, e drept, dar i-a scos. E ca şi cum i-ai scoate pe români în piaţă pentru o calificare la volei. Acum i-a scos pe ruşi din matcă. Teoretic, ar trebui să ştie cînd să-i oprească. Pentru că, fapt istoric dovedit, ei, ruşii, nici nu-şi pun problema asta.