Atit au putut!
Acest articol a fost scris impreuna cu cititorii si va fi publicat in editia tiparita a Gazetei Sporturilor de miine, 19 iunie. Va multumesc!
Iata articolul in forma finala:
De doua puncte speranta si de restul, lectii amare, cu asta s-a […]
Acest articol a fost scris impreuna cu cititorii si va fi publicat in editia tiparita a Gazetei Sporturilor de miine, 19 iunie. Va multumesc!
Iata articolul in forma finala:
De doua puncte speranta si de restul, lectii amare, cu asta s-a ales „nationala” din Grupa Mortii. Peste asteptari, intr-adevar, fata de momentul tragerii la sorti. Dar senzatia dominanta si deprimanta e ca nu se putea mai mult. Ca ne aflam departe de ceea ce se cheama o forta sau un nume in fotbal.
Cauzele neputintei se afla aici, acasa. „Nationala” n-a facut decit sa dea o imaginea exacta a sistemului pe care il reprezinta. A starii de lucruri din campionat. A defectelor de mentalitate. Ce pretentii sa ai, cind te temi si cind adversarii vor sa te bata, si cind adversarii nu vor neaparat sa te bata? Prudenta e un cuvint frumos. Lasitate e insa mai potrivit. Dar nu asta s-a vazut pe teren, la Berna, nu evitarea inteleapta a riscurilor, ci evitarea fotbalului.
Nu e vorba de romani si cum sint ei, ci de un sistem care nu merge, prost organizat pina la inapoiere. Ginditi-va la stadioanele noastre! La juniorii lasati de capul lor! La scolile de fotbal! La cum se joaca majoritatea meciurilor din campionat! Toate astea nu pot fi mascate de un sut al lui Mutu si o parada a lui Lobont. Toate astea sint la vedere si le-am simtit direct in obraz, marti seara, cind olandezii ne predau inca o data si de la capat pressingul, driblingul, pasa si alte chestii de baza.
Ne asteptam la o sclipire. A cui? A lui Mutu? Sa sclipeasca in defensiva, poate. „Tricolorii” au avut plumb in picioare, iar plumbul nu straluceste. Un meci la trei zile ne depaseste puterile. Deocamdata. O calificare din Grupa Mortii ne depaseste amibitia. In ultimul meci nu am mai avut putere nici macar sa mai otravim fantanile.
In asta, exista o vina individuala, a selectionerului neinspirat, a jucatorilor mediocri, a capitanilor cu capul absent. Dar exista si o vina colectiva. Sistemul n-are decit o veriga tare, relatia lui Sandu cu UEFA. Restul e un lant putred si invechit in rele.
Pacat! E uşor să critici. E uşor să scuipi acolo unde ai pupat. Noi, românii, avem obiceiul acesta. Da, am pierdut prosteşte. Am pierdut pe mina noastră. N-am ştiut să profităm de o şansă imensă. Atit au putut. Dar românii care au cintat imnul în tribuna în minutul 75 au aratat ca ceea ce conteaza, de fapt, e sa vrei.
Au contribuit: Maria, dan, macarena, Ciprian, adikady, diego, Nemurytorul, scufita, pt.lamneth, mozambicanul, durden, Felix, Swift, miki, the best is yet to come, claudiu, Blue Aztec, rares, Jamal, DPD, eusebio, johndoe, Rafa, Gretty, hostile intent, AMR, Adi, gabriel, thejack, Luigi Vampa, sic!, Andi_29, Stanislaw, x-ulescu, Dragos, Toni, andrei, Mark, xxx, moldovan sebastian, PhaSS, Briscarie, sut bara gol, HMMM, Marcel, pensionarul, Branescu Adrian, Andrei Ciobanu, soby_tgv, lumea reala, Cristi, ripahoratiu, xman.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele