Gata cu scenariile!

Berna nu e Buzău, Alpii nu sînt Ceahlăul, iar „Portocala mecanică” nu e jucărie

Cu toate calculele, pariurile, calomniile şi strategiile, meciul cu Olanda e meciul unei generaţii. Şi trebuie tratat ca atare. Cu seriozitate, nu cu scenarii.

Era normal […]

Berna nu e Buzău, Alpii nu sînt Ceahlăul, iar „Portocala mecanică” nu e jucărie

Cu toate calculele, pariurile, calomniile şi strategiile, meciul cu Olanda e meciul unei generaţii. Şi trebuie tratat ca atare. Cu seriozitate, nu cu scenarii.

Era normal să apară şi teoriile fanteziste, dar sănătos ar fi să dispară, pentru că altfel riscăm să ne minţim degeaba şi să ratăm momentul curat frumos al „naţionalei”.

Scenariul blatului, aşadar. La coş cu el! E drept, se practică şi pe la case mai mari, dar înţelesul e nuanţat altul. Italienii, de exemplu, îi spun „biscotto”, „biscuit”. Vorbim de cu totul alte dimensiuni. Olandezii nu vor folosi titularii, cel mai probabil. Dar de dat la o parte, sigur nu se vor da.

Vi-i imaginaţi lăsînd-o mai moale, după ce i-aţi văzut cu Italia şi Franţa? Dacă da, felicitări! Aveţi o imaginaţie de scriitor SF! Să zicem că nu se vor omorî cu firea, dar dacă se va găsi un Van Bunică să-l sperie pe Lobonţ? Se ştie, nici blaturile nu mai sînt ce-au fost!  Să nu ne aşteptăm să ne dea meciul pe tavă! Şi să nu le-o luăm în nume de rău olandezilor! Pur şi simplu, le iese jocul şi cu ochii închişi.

În al doilea rînd, scenariul arbitrajelor favorabile. Numai bun de aruncat! Un fel de teoria conspiraţiei pe dos. Arbitrii fluieră „pentru” după ce Naşu’ a ajuns ştab la UEFA. E ca şi cum am spune că dacă am deţine şefia UE, ne-ar creşte nivelul de trai. Oare arbitrajele au fost marea problemă? Sau jocul slab? Să nu ne ascundem după fluier! Pe de altă parte, dacă Naşu’ într-adevăr taie şi spînzură pe la UEFA, norvegianul Ovrebo nu era trimis acasă, ci promovat şi delegat numai la meciurile Ceahlăului. 

În al treilea rînd, scenariul urii globale faţă de români. Să fim serioşi! Ar fi timpul să ne obişnuim cu ideea că restul lumii nici nu cade în limbă după noi, nici nu vrea să ne ia gîtul de invidie. În general, lumii i se cam rupe de ţărişoara noastră, cu excepţia meciurilor directe si a propagandei extremiste. Atunci apar răutăcismele faţă de români. Atunci se aprind spiritele. Şi nu se aprind doar la ei, ci şi la noi, în bătătura românească, unde rasismul, xenofobia, discriminarea se simt cel puţin la fel de bine ca în Vest.

Iar dacă ne enervează ce zic italienii şi francezii, păstraţi-vă calmul, poate întîlnim Spania în „sferturi”. Dacă selecţionerul Aragones l-a făcut pe Henry „cioroi” şi pe unul dintre jucătorii lui „ţigan”, vă daţi seama…