Nu-ţi cere scuze!

Sîntem mîndri de tine! Şi fericiţi că ne-ai oferit această sărbătoare!

Cu o zi înaintea meciurilor, Mutu doarme şapte ore. Cu o oră mai puţin decît necesarul de somn al unui om obişnuit. A înscris şi a ratat un penalty […]

Sîntem mîndri de tine! Şi fericiţi că ne-ai oferit această sărbătoare!

Cu o zi înaintea meciurilor, Mutu doarme şapte ore. Cu o oră mai puţin decît necesarul de somn al unui om obişnuit. A înscris şi a ratat un penalty cu Italia. Marii jucători nu pot rata decît în stil mare. Dar, spre deosebire de restul, îşi depăşesc greşelile cu o cruzime de sine aproape inumană.

Mutu are necazuri.Informaţie aruncată cu lejeritate în subsolul atmosferei de Euro. Trece printr-o perioadă grea. Dar marii jucători îşi conţin şi zborul, şi căderea. De ei şi numai de ei depinde totul. Salvarea, calificarea, euforia repede uitată a mulţimilor. Mutu şi-a schimbat soarta cînd a început să piardă nopţile în sens invers. E un altfel de nesomn. A schimbat mult mai mult decît soarta lui. A clădit o altă soartă, mai densă şi mai amplă, pentru „naţională”.

„Nu am nimic de reproşat nimănui!’, a spus selecţionerul după meci. Reproşuri? Singurul îndreptăţit să-i reproşeze ceva lui Mutu e Mutu. Şi sigur o face cu vîrf şi îndesat.!

Fotbalul se împarte între jucătorii care au somn, dar n-au vise şi ceilalţi, fără somn, care-şi urmăresc visul cu ochii deschişi şi cu orice risc. Mutu se numără printre aceştia din urmă. Nu-l judecaţi sau nu-l compătimiţi! El e primul care se pedepseşte, primul care stă treaz cu o oră sau mai multe în plus. Ultimul care îşi acordă iertare.

Fotbalişti ca el apar o dată la cîteva generaţii. Sau nu apar deloc. El a dus „naţionala” aproape pe sus la Euro. Echipa a prins formă şi voinţă în jurul lui. Pe el îl înjurăm cel mai aprins, pe el îl ridicăm în slăvile cele mai abrupte, populate doar de nebuni şi poeţi. Aşa sînt marii jucători, o sumă fascinantă de contrarii. De la el aşteptăm eclipsa de Soare şi Luna de pe cer cu cratere în careul advers.

El ne contrazice obraznic fatalismul. El schimbă cu tupeu felul în care cade lumina pe teren, el ne face să vedem altceva, la care nu îndrăzneam să visăm, o „naţională” puternică, egală cu Franţa, cu Italia. El ne ţine în viaţă în Grupa Morţii. Cu ce preţ? Nu vom şti niciodată. Nici măcar nu bănuim.

S-ar putea să existe viaţă în afara terenului, este foarte posibil. După toată nebunia, Mutu ar trebui să doarmă neîntrerupt toate orele puse deoparte în săptămînile astea de chin. Să treacă doar meciul cu Olanda, să treacă şi următorul, şi următorul. Pînă atunci, capul sus, să stea treaz! E ora lui. Cine altul ar putea să sune deşteptarea românilor în fotbal?