Au dat cu fruntea de cer

Ar trebui să decupăm acest meci şi să-l punem la păstrare, ca pe o ilustrată. Aceste imagini. Şutul lui Tamaş, de la 40 de metri, Nico strivit de Chiellini şi Zambrotta, Petre unu la unu cu De Rossi. O echipă […]

Ar trebui să decupăm acest meci şi să-l punem la păstrare, ca pe o ilustrată. Aceste imagini. Şutul lui Tamaş, de la 40 de metri, Nico strivit de Chiellini şi Zambrotta, Petre unu la unu cu De Rossi. O echipă care nu stă în Mutu, o echipă pur şi simplu. 

Într-o zi, vom şti la sigur că vom juca ofensiv, într-o zi, nu ne vom mai întreba dacă mergem sau nu la victorie. Vom şti sigur. Într-o zi. Dar acum, asta e ceea ce putem. Deocamdată, ştim atît: să ţinem fruntea sus!

Tricolorii au alergat, s-au zbătut, au construit, s-au ciocnit. Au atacat. Au rezistat. Ar trebui să decupăm acest gol. Ar trebui să-i ţinem minte pe acest Mutu, pe acest Rădoi întins pe targă, pe acest Raţ sîngerînd, pe acest Dică avîntat spre albastru. Un meci unic, din care merită ţinute minte şi ratările, ah, ratările! Şi furia, această furie cu care s-au izbit de azur. Ce pericol frumos e fotbalul uneori! Au ajuns atît de sus. Dintr-o dată, neaşteptat.

Ar trebui să decupăm acest salt. Dovada pecetluită pe retină că ştim să luptăm. Urmează Olanda.