Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Capcana celor mîndri

Nu erau oameni mai nefericiţi decît italienii, luni seară, după meciul cu Olanda. Şi mai nefericite decît bărbaţii cu tricourile albastre şi fruntea în pămînt erau femeile de lîngă ei. Ridicau pumnul şi vociferau, de cîte ori treceau pe lîngă […]

miercuri, 11 iunie 2008, 6:19

Nu erau oameni mai nefericiţi decît italienii, luni seară, după meciul cu Olanda. Şi mai nefericite decît bărbaţii cu tricourile albastre şi fruntea în pămînt erau femeile de lîngă ei. Ridicau pumnul şi vociferau, de cîte ori treceau pe lîngă un grup de români în galben. Italienii, ei, nu mai erau în stare să îngaime nimic, mişcau buzele în neştire, dar nu găseau vorbele potrivite. Se uitau în gol, iar privirile lor aveau ceva de doliu.

Cu această mulţime învinsă, pentru care fotbalul e a doua natură, vor avea de-a face „tricolorii”. Să-i lăsăm să fie furioşi. Să-i lăsăm să-şi distileze mînia şi să se îmbete cu ea. E spre binele nostru. Cu cît mai mulţi pumni vor ridica spre noi, cu cîte mai multe voci îi vor trimite acasă pe „rumeni di merda” veniţi la Euro, cu atît mai bine. Minţile înfierbîntate ne priesc, pentru că sînt supuse greşelii.

Nu e vorba despre patriotism şi alte nostalgii aici, e vorba despre fotbal. Polemicile dinaintea şi de după meciuri sînt capcana celor mîndri şi ignoranţi. Un mod de a distrage atenţia şi de a pansa aparenţele. Nu merită nici atenţie, nici replică. Să ne concentrăm pe fotbal. În faţa Italiei rănite, ne trebuie claritate egoistă, nu abordări populiste şi fantasme naţionaliste.

„Tricolorii” ar trebui să facă abstracţie că sînt români. În economia jocului, contează prea puţin. Cu cît mai puţină presiune extrafotbal, cu atît mai bine. Singura grijă trebuie să fie meciul. Singura miză trebuie să fie cele trei puncte. Mutu, Chivu şi ceilalţi nu intră pe teren să demonstreze că românii sînt aşa şi nu-ştiu-cum. Să repare traume istorice şi neputinţe geopolitice.

S-o lăsăm mai moale cu pretenţiile astea! „Tricolorii” trebuie să joace în primul rînd pentru ei, pentru familiile lor, pentru viitorul lor. Sînt motivaţii mai puternice decît ţara, imnul şi drapelul. Viaţa personală bate simbolurile naţionale, fără discuţie. Băieţii lui Piţurcă trebuie să-şi joace şansa lor, cum se spune. Pentru asta se află acolo, nu pentru cai etnici pe pereţi. Nu ca să tragă lozul nostru norocos la loteria istoriei. Ori să împlînte imaginea corectă a României în ochii injectaţi ai tifosilor.

Să dea la o parte deci faptul că sînt români, să rămînă doar ei cu ei şi să se întrebe: „Cine sînt şi ce vreau?”. Şi apoi să intre pe teren. Dacă se blochează şi nu găsesc răspunsul pe loc, atunci să tragă cu urechea la publicul în galben şi vor afla.

Comentarii (101)Adaugă comentariu

jinx (1 comentarii)  •  13 iunie 2008, 15:06

maria, cred ca dupa toate declaratiile tricolorilor privind faptul ca intonarea imnului le-a dat forta, articolul tau vine fix ca nuca-n perete. dincolo de motivatiile personale pe care sunt sigura ca oricum le au toti, elementul constant in interviurile baietilor a fost faptul ca e momentul ROMANIEI sa demonstreze ceva. ia-le asta si ii transformi in robotei care muncesc la norma.

Comentează