Debarcarea

Delegaţia „tricoloră” s-a transportat în Elveţia cu un scandal mocnit la bord. Debarcarea lui Dragomir din avionul „naţionalei” cîntăreşte cel puţin cît o condamnare în clanurile siciliene.

Putea fi un eveniment, dacă nu era o punere în scenă. Şi dacă […]

Delegaţia „tricoloră” s-a transportat în Elveţia cu un scandal mocnit la bord. Debarcarea lui Dragomir din avionul „naţionalei” cîntăreşte cel puţin cît o condamnare în clanurile siciliene.

Putea fi un eveniment, dacă nu era o punere în scenă. Şi dacă ar afecta şi altceva în afară de confortul şefului Ligii. „Nu plec cînd vrea Lupescu!”, a răbufnit Dragomir. Sigur că nu. Ştie foarte bine că nu Lupescu e problema.

Ar fi o naivitate să ne închipuim că un „lup” prea rigid pentru a fi tînăr îşi permite astfel de iniţiative kamikaze. Altcineva a comandat demonstraţia simbolică de forţă. Altcineva a cerut demisia lui Dragomir în Adunarea Generală. Altcineva l-a declarat indezirabil în anturajul „naţionalei”. Şi acel cineva e Naşul. Lupescu e doar executantul. Cel care face „treaba murdară”, dar oportună.

La urma urmei, era o chestiune de timp. Şeful Ligii nu putea sta la nesfîrşit în două luntri: cea a şefilor de cluburi şi cea a federalilor. Nu putea fi şi lider de sindicat, şi patron de firmă. Şi umil servitor al propriilor interese. Ce anume l-a scos afară din jocul ăsta dublu, triplu, multiplu? Cu ce anume a deranjat Dragomir? Cu dosarul penal!

Cînd apari în boza acuzaţilor, pentru luare de mită, nu mai poţi face bezele de la oficială, de lîngă Mircea Sandu. L-ar pune într-o lumină proastă pe demnitarul UEFA. Aşa că şeful FRF l-a scăpat subit din braţe pe Dragomir. Şi s-a spălat discret pe mîini. Vorba aia: acuzaţii cu acuzaţii, neprinşii, cu cinstiţii.