Naşii

Există naşi mari şi naşi mai mici, aşezaţi ca matrioştile, unul în capul celuilalt. La FRF, „naşul” e Mircea Sandu. La Poiana Cîmpina, „naşul” e Ştefan Chiţu. Proprietar de hotel, preşedinte de club, fost partener de afaceri şi prieten al […]

Există naşi mari şi naşi mai mici, aşezaţi ca matrioştile, unul în capul celuilalt. La FRF, „naşul” e Mircea Sandu. La Poiana Cîmpina, „naşul” e Ştefan Chiţu. Proprietar de hotel, preşedinte de club, fost partener de afaceri şi prieten al lui Sandu. Un personaj. S-a spus că plătea arbitrii să fluiere împotriva propriei echipe. Şi să-i dea astfel pretext să nu-şi plătească jucătorii. Oricum îi plăteşte puţin. Şi îi înfometează. Pentru fotbaliştii lui Chiţu, micul-dejun, prînzul şi cina campionilor constau în pilaful de la cantina hotelului.

Mă rog, se poate şi mai rău, veţi spune. Da, chiar se poate. După meciul cu Sportul, de sîmbătă, Chiţu l-a dat pe atacantul Marius Tudor cu capul de pereţi, în vestiar. Scena n-a mirat pe nimeni, în afară de tatăl puştiului.  

Chiţu nu e doar bătăuş şi stăpîn de sclavi, e şi membru în Comitetul Executiv al FRF. Forul care a ales să tacă în chestiunea valizei. Acum vedeţi de ce umblă dreptatea cu capul spart prin Casa Fotbalului, la fel ca jucătorii Cîmpinei?

Chiţu, care n-ar da o leţcaie la propria echipă, darmite la altele, probabil vede în Becali un sfînt în viaţă. Cum să-l pedepsească? Cel mult, Comitetul Executiv îl va propune pentru canonizare.