Pac-pac

Pentru că apar prea mult la TV, şefii din fotbal au impresia că justiţia lucrează ca-n filmele cu mafioţi. Hoţul e prins cu raţa prohibită-n gură. Pac-pac, lasă raţa, declară ceva bombastic („V-a luat cam mult!”, „N-o să mă prindeţi!” […]

Pentru că apar prea mult la TV, şefii din fotbal au impresia că justiţia lucrează ca-n filmele cu mafioţi. Hoţul e prins cu raţa prohibită-n gură. Pac-pac, lasă raţa, declară ceva bombastic („V-a luat cam mult!”, „N-o să mă prindeţi!” etc). Oamenii de ordine dau replica, apoi pac-pac! Le pun cătuşele şi le citesc drepturile. Pac-pac ancheta, procesul, se jură pe Biblie, pac-pac!

Spre dezamăgirea lui Becali, procurorii DNA nu lucrează în stilul pac-pac, ca şerifii din Vestul Sălbatic. N-au împînzit ţara cu afişe „Wanted înregistrat sau live”. Fac o muncă mult mai plicticoasă şi mai silenţioasă. Nu au textele lui John Wayne, nici aparenţa sensibilă a lui Arnold. Sînt nişte funcţionari ai statului, adică, în traducerea lui Becali, „jigodii”, „trădători de ţară”, care fac scenarii antisteliste.

Aiurea! Finanţatorul Stelei s-a uitat prea mult la televizor. Dacă procurorii sînt „trădători”, atunci Gigel Coman e mediator ONU, care rezolvă crize umanitare, Teia Sponte – ambasador UNICEF. Iar Becali e Brigitte Bardot, care scoate banii maidanezi la plimbare.