Tîrnăcoapele

Tîrnăcoapele au dat ultima mare replică din campionat. Ultima mare lovitură la temelia fotbalului şi a civilizaţiei de pe meleagurile noastre. Mîinile ultraşilor clujeni au mai desprins o dală din pavajul drumului spre Europa. Aici sîntem şi nu ne mişcăm. […]

Tîrnăcoapele au dat ultima mare replică din campionat. Ultima mare lovitură la temelia fotbalului şi a civilizaţiei de pe meleagurile noastre. Mîinile ultraşilor clujeni au mai desprins o dală din pavajul drumului spre Europa. Aici sîntem şi nu ne mişcăm. Nu facem nici un pas înainte. Urcăm cît urcăm, ne căznim ochii spre alte ceruri. Dar, periodic, vine cineva şi ne dă cu cărămida peste nas. Periodic, se trezeşte cineva să sape o groapă şi s-o lase acolo, căscată cît să înghită toate iluziile noastre de mai bine.

Violenţele din Cluj nu sînt doar despre fotbal. Circul dintre cluburi nu e doar despre lupta la titlu. Liga 1 seamănă cu o mandală budistă, un desen din acela complicat în care se oglindeşte universul. Ceea ce s-a petrecut la Cluj, ceea ce s-a petrecut în campionat ne reprezintă. Ăştia sîntem.

Capitala şi ultraşii ei nu reprezintă un caz izolat. O situaţie specială, . Puneţi în carantină Bucureştiul şi vor izbucni focare de huliganism în Timişoara, în Vaslui, în Arad, în Craiova, în Cluj.

Aici sîntem. Şi aici, şi aici. Nu ne mişcăm un pas mai departe. Ne aflăm într-o fundătură. Morală, socială, economică, fotbalistică, cum vreţi să-i spuneţi. E FUNDĂTURA. Şi nu ajung cîteva sute de jandarmi să ne scoată din asta.  in asta.  toate iluziile noastre de mai bine.