Nu plînge,

Gîndeşte-te! De unde ai plecat, unde ai ajuns, ce ditamai drumul ai în faţă

La cîţiva kilometri de Piteşti, mîinile copiilor curăţă terenul în fiecare zi, în fiecare zi culeg mingile din bălării şi o iau de la capăt. Şi […]

Gîndeşte-te! De unde ai plecat, unde ai ajuns, ce ditamai drumul ai în faţă

La cîţiva kilometri de Piteşti, mîinile copiilor curăţă terenul în fiecare zi, în fiecare zi culeg mingile din bălării şi o iau de la capăt. Şi la pauză îşi pasează ghetele de la unul la altul şi îşi şterg nasul cu mîneca, la fel ca fotbaliştii mari, la fel ca tine, Adi Mutu, şi ţin mîinile în şolduri la loviturile libere. Antrenorii stau în tribuna de lemn, cu spatele la şosea, ochii la teren, şi le strigă: „Capul sus! Capul sus!”. Asta te-au învăţat şi pe tine, la juniorii lui Argeş, şi acum, poftim, plîngi! 

Păi, hal de exemplu eşti tu? Copiii ăia se agaţă de fotbal datorită ţie şi datorită altora care-au mers înaintea ta. Au tricouri cu poza lui Dobrin, brăzdată de doliu şi treninguri cu gîscan în dreptul pieptului. Capul sus!
Uită-te un pic înapoi! Nu e nimic mai greu ca începutul. Cînd n-au bani de bilet, vin în alergare uşoară din oraş la şcoala de fotbal. Ştiu că acolo au o şansă şi un sandviş în vestiar. Tu ai trecut de faza asta, cînd erai un puşti dolofan, tuns periuţă, pe care nimeni sau aproape nimeni nu-l vedea fotbalist. Ţi se spunea „Brontozaurul”. Demult, în preistorie.
 
Acum eşti mare, nu plînge! Nu că bărbaţii nu plîng, asta-i fumată. Plîng, dom’le, dar mai pe ascuns şi pentru chestii ultraimportante. De ce să-ţi faci sînge rău din cauza căposului de Bobo? La o adică, există un loc de dat cu capul pentru fiecare. Iar locul tău se află foarte sus, mult mai sus decît ai visat pe cînd te alintau Broni, Brili, Briliant. Şi încă nu l-ai atins.

Iar dacă stai să te gîndeşti bine şi calm, o semifinală de UEFA e mai mult decît spera trupa lui Prandelli. Tu le-ai pus-o în braţe şi ei i-au oferit-o pe tavă lui Vieri. Bravo lor! Bravissimo! Acum să plîngă ei, nu tu!

Uită-te un pic înainte. Vezi? Drept în faţă! Vine turneul final, ai o echipă de condus, o grupă de foc şi milioane de fani care aşteaptă de la tine altfel de lacrimi. Gîndeşte-te! De unde ai plecat, unde ai ajuns, ce ditamai drumul ai în faţă. Linia se trage în fiecare zi, pe marginea terenului, cu pensula muiată în var. În fiecare zi, copiii curăţă terenul, adună mingile din bălării şi o iau de la capăt. Mereu cu capul sus. Şi tu?