Umor seducător

Prima întrebare despre Woody Allen nu e cum îi vin ideile pentru filmele lui trăznite. Ci cum reuşeşte să dea pe spate atîtea frumuseţi de la Hollywood? Cum, dom’le? Ce-or găsi femeile la „pirpiriul ăla noduros”, cum se prezintă el […]

Prima întrebare despre Woody Allen nu e cum îi vin ideile pentru filmele lui trăznite. Ci cum reuşeşte să dea pe spate atîtea frumuseţi de la Hollywood? Cum, dom’le? Ce-or găsi femeile la „pirpiriul ăla noduros”, cum se prezintă el însuşi? Secretul e simplu şi genial: nu le ia în serios. De fapt, nu ia nimic în serios, în afară de umor.

În filmele lui, pînă şi crimele sînt amuzante. Iar în cartea lui, „Anarhie pură”* fiecare rînd are o poantă. Sau mai multe. La fel ca regizorul, scriitorul Woody Allen are un umor seducător. Sclipitor în ironie, fără limite în imaginaţie, neaşteptat în povestire. „Anarhia” cuprinde cîteva istorioare amuzante, fragmente de real american, văzut prin nişte lentile complet ieşite din tipare.

Licitaţii nebune pentru o trufă uriaşă, măriri şi decăderi din cetatea filmului („Atenţie, cad moguli!”), staruri la psihiatru, bandiţi indieni, personaje Disney chemate ca martori, secretare care dovedesc teoria Big-Crash-ului, dădace psihopate, copii-minune, haine-minune, care miros a chifle şi de la care poţi să-ţi încarci mobilul. Şi un tratat savuros despre conflictul dintre diete şi filosofie („Aşa mîncat-a Zarathustra”):

„Marea întrebare a filosofiei rămîne: dacă viaţa n-are sens, atunci ce e de făcut cu supa-alfabet?”

Autorul, în schimb, s-a eliberat la timp de asemenea dileme.

„Sînt foarte uşurat că universul e în sfîrşit explicabil. Începusem să cred că am eu o problemă…”.

Allen reuşeşte să glumească inteligent despre orice, poluare, spam-uri, artă, supermarket-uri şi găseşte tot felul de legături comice neaşteptate:

„Alergînd vara trecută prin Fifth Avenue, ca parte a unui program de antrenament menit să-mi reducă speranţa de viaţă la aceea a unui miner din secolul XIX…”

Hai, puneţi mîna pe carte, că vacanţa-i scurtă şi n-o să apucaţi să rîdeţi destul. Poate „Anarhia” nu garantează succesul la femei, dar garantează o distracţie pe cinste. La sfîrşit, veţi constata, cu surprindere, că Woody Allen e un tip marfă, absolut OK. Lumea în care trăim, însă, are unele probleme. Foaaaarte serioaaase!

Woody Allen, „Anarhie pură”, Editura Humanitas, 2008