Din-păcate-Lupescu
Directorul FRF se laudă că gura lui adevăr grăieşte
„Steaua a beneficiat de prea multe greşeli majore de arbitraj”. Iată o dovadă de echidistanţă federală. Exact înaintea derbyului din Ştefan cel Mare, directorul FRF vine cu această informaţie exactă, cum […]
Directorul FRF se laudă că gura lui adevăr grăieşte
„Steaua a beneficiat de prea multe greşeli majore de arbitraj”. Iată o dovadă de echidistanţă federală. Exact înaintea derbyului din Ştefan cel Mare, directorul FRF vine cu această informaţie exactă, cum altfel?, bazată pe flerul ochiometric şi harul liric al observatorilor.
Cum a ajuns Lupescu la această concluzie radicală? La meciuri, nu se uită. Cel puţin, aşa a declarat în cîteva intervenţii televizate. Normal. De ce să-şi piardă timpul liber? Majoritatea etapelor pică în week-end şi în week-end-uri nu se munceşte. Nu studiază nici înregistrările, să vadă despre ce e vorba. Nu se omoară cu firea să deruleze înainte şi înapoi vreo fază controversată. Doar nu e expert în regulamente. Nu, e expert în delegări, care înseamnă cu totul altă mîncare, alt catering.
În fine, Lupescu n-a văzut, n-a auzit, dar a numărat. Nu se ştie cîte meciuri, cîte etape, cînd s-a oprit din contabilizat zvonuri şi bîrfe. Cert e că a ajuns la o concluzie chiar la timp, cînd toată lumea dezbate arbitrajele şi se încinge lupta la titlul de victimă. Şi acum linişte, gata cu scandalurile! Să vorbească factorii de decizie: „Ceea ce e adevărat trebuie spus şi eu spun!”.
S-a greşit mai mult în favoarea Stelei, a calculat Lupescu, pe baza rapoartelor şi impresiilor. Nu, n-au fost conspiraţii, ne asigură el. „Din păcate, aşa s-a întîmplat”. Din păcate? „Din păcate” ăsta n-are şi el un nume, o funcţie? Nu cumva delegările le face „din păcate Lupescu”? O dată ce a constatat gravitatea situaţiei, directorul FRF nu mai trebuia să spună şi altceva? „Demisionez!” sau măcar „Îmi asum răspunderea! E vina mea, eu răspund de arbitri, eu plătesc!”. Că tot un adevăr spunea.
Sau asta o fi tradiţia la FRF, să arunci vorbe ca să te afli în treabă. Federalii au ajuns criticii detaşaţi propriei lor activităţi. Deşi, uneori, se şi laudă uşor, fără jenă: „Am adus arbitrajul pe drumul cel bun”. Da, da, uitaţi-vă şi vă minunaţi, aşa arată drumul cel bun, din păcate.