Politeţuri

După meciul cu Steaua, Iuliu Mureşan a constatat „cît de bolnav e fotbalul românesc”. Cu o etapă înainte, arbitrii de la Craiova – CFR constatau cît de amuzant e fotbalul românesc. Tuşierul Şovre s-a bucurat cot la cot cu Andone […]

După meciul cu Steaua, Iuliu Mureşan a constatat „cît de bolnav e fotbalul românesc”. Cu o etapă înainte, arbitrii de la Craiova – CFR constatau cît de amuzant e fotbalul românesc. Tuşierul Şovre s-a bucurat cot la cot cu Andone la golul trei al clujenilor. Iar pe „centralul” Kovacs l-a pufnit rîsul stînd de vorbă cu Fabbiani. Poate era doar un surîs social, politicos, din obligaţie profesională, cum surîd vînzătoarele sau stewardesele. Poate nu erau veseli de-a dreptul, doar mimau buna-dispoziţie.

În fine, poate tot de politeţe era vorba cînd domnul Mureşan a intrat în cabina arbitrilor, după Rapid – CFR, scor 1-2. Cînd i-a strîns mîna „centralului” Lajos, preşedintele clujenilor i-a mulţumit „pentru că aşa este politicos”. Oficialii giuleşteni nu s-au grăbit cu felicitările. Trică marcase din ofsaid, dar ăsta nu e un motiv să laşi baltă manierele.

Şi a venit meciul din Ghencea. Condus de Tudor. Nu e genul de arbitru care surîde politicos, ca vînzătoarele sau ca stewardesele. N-are simţul umorului la golurile CFR-ului. Nu se distrează deloc pe teren. E crispat, e sumbru, e prea serios ca să fie adevărat. La final, domnul Mureşan nu numai că nu i-a strîns mîna, dar l-a şi călcat în picioare. Tudor a greşit, dar ăsta nu e un motiv să laşi baltă manierele. Sau poate domnul Mureşan nu era politicos, doar mima politeţea.