Un om liber

Acest articol a fost scris impreuna cu cititorii si va fi publicat in editia tiparita a Gazetei Sporturilor de miine, 28 februarie. Iata articolul in forma finala:

Vedeta sau „simplu angajat”, nu conteaza, Dica pune o intrebare grava: de ce nu mai […]

Acest articol a fost scris impreuna cu cititorii si va fi publicat in editia tiparita a Gazetei Sporturilor de miine, 28 februarie. Iata articolul in forma finala:

Vedeta sau „simplu angajat”, nu conteaza, Dica pune o intrebare grava: de ce nu mai vor jucatorii sa ramina la Steaua? Totul incepe de la atitudinea lui Becali fata de oameni, nu doar fata de fotbalisti. De la dispretul condimentat cu insulte prin care si-a indepartat toti colaboratorii. De la lipsa lui de masura, valabila si cind lauda, si cind il critica. Finantatorul Stelei n-are tact in relatiile cu angajatii sai. Ii ridica in slavi si a doua zi ii striveste sub calcii. Nu-i de mirare ca atmosfera la club a devenit de nesuportat.

Becali are dreptate cind il critica pe Dica pentru jocul cu Iasi. Il judeca si il condamna fara drept de apel pentru un singur meci.  Si aici nu mai are dreptate. Daca lui i s-ar spune ca e un patron de doi lei pentru ca echipa lui a pierdut cu Poli, ce-ar raspunde? Ca nu s-a implicat suficient? Sau ca nu e vina lui, ci vina angajatilor sai? Da, Dica a avut prestatii mediocre. Dar n-a fost taxat neaparat pentru ele. La fel s-a intimplat si cu Neaga, inainte de a fi exilat in Coreea, la fel si cu Iacob, si cu Andrei Cristea. Si cu Olaroiu. Cind Steaua a trecut printr-un moment prost, nu s-au cautat solutii, ci tapi ispasitori exponentiali. Mai ales dintre cei bine platiti. 

Trecem peste faptul ca decizia privind scoaterea jucatorilor din echipa ii revine in mod normal antrenorului, nu patronului. Dar in modul lui Becali, deciziile ii revin numai lui. Din fericire, nu conduce o uzina auto, sa le spuna inginerilor cum sa proiecteze motoarele de masina. Trecem peste asta, e o discutie veche. La fel si convingerea lui ferma ca fotbalistii isi dau silinta numai pentru bani. A spus-o o data, a spus-o de doua ori, acum se mira ca jucatorii lui Lacatus nu-si dau sufletul pentru Steaua.   

Trecem peste astea, ca sa ajungem la miezul dezbaterii. Nu se infrunta un patron si un angajat, ci doua viziuni asupra fotbalului. In discursul lui Becali, vedetele, adica elitele, valorile unei echipe, reprezinta elementele putrede, verigile slabe, preocupate numai de bani si de oferte din strainatate. Opusul vedetelor e clasa muncitoare din teren. Proletarii, salahorii, fara mare talent, dar si fara pretentii. Patronul Stelei nu stie sa lucreze cu profesionisti. Nu stie sau nu vrea sa faca deosebirea dintre elite si restul. Ii convine un colectiv nivelat dupa modelul turmei. Aici e marea lui eroare. Egalitarismul n-a dus la nimic bun, nici in fotbal, nici in societate. Dind la o parte aparenta capitalista, viziunea lui Becali este in esenta comunista. Numai ca el spune „bani” in loc de „doctrina” si „vedete” in loc de „dusmani ai poporului”.  

Viziunea lui Dica este individualista, de dreapta. Inainte de a fi salariat, Dica se considera un om liber. Insusi faptul ca si-a exprimat parerile in public e dovada. Fotbalistii vorbesc de obicei in numele echipei, spunind „noi”. Dica a indraznit sa spuna „eu”. Nu e o fita de vedeta, e un curaj, in conditiile in care la Steaua e permis un singur „io”.

 Au contribuit: Maria, Sidious, Valix, thebroker, warum, jiordi28, mitzaaa, cole, San Angelo, 1Q, sxn ciuca, Gabi, Tudor, chefere, Dan, misu, Mircea, adifresh, iovio79, marco, Psihopatul, Don Corleone, Da da, ketsbaia, bale, Maestro, Steaua ’86, Daniel Marcu, mufabow, Garrincha, Dragos, Tibi, Amesterdamer, prof. ICE, Cosmin, Gherghiceanu Ionel, johnson, catalintabu77.