Rebelii

Rapid are o tradiţie a revoltei, se ştie. Nu o dată jucătorii vişinii s-au răzvrătit frumos împotriva protectoratului comunist în fotbal. Dar revoltele lor de astăzi sînt cu totul altă poveste. Sînt revolte ale stîngului împotriva dreptului. Nu au nimic […]

Rapid are o tradiţie a revoltei, se ştie. Nu o dată jucătorii vişinii s-au răzvrătit frumos împotriva protectoratului comunist în fotbal. Dar revoltele lor de astăzi sînt cu totul altă poveste. Sînt revolte ale stîngului împotriva dreptului. Nu au nimic din nebunia care-i făcea să lupte pentru cauze pierdute. Dimpotrivă. Seamănă cu un fel de nepăsare, o hotărîre fermă şi egoistă de a nu lupta deloc. Mai ales pe teren.

„Sîntem deja distruşi psihic, ar fi culmea să ne mai şi amendeze!”, au protestat giuleştenii după înfrîngerea cu „U” Cluj. Da, amenzile îi revoltă. Criticile, de orice fel. Salariile. Burdujan s-a revoltat în presă. Drept pedeapsă, a fost trimis la echipa a doua. „Am dreptul la opinie!”, a comentat el, încă revoltat. Nimic de zis. Aşa este.

Ce-i mai revoltă pe rapidişti? Antrenorul, desigur. Rednic e inamicul public nr. 1 al vestiarului. Face echipa şi schimbările fără să-i consulte, îi ceartă, îi chinuie la antrenamente, nu e prieten cu ei, etc, etc.

Un singur lucru nu-i scoate din sărite pe rebelii vişinii: felul cum joacă. Revoltele lor se termină subit unde începe gazonul. La fel şi libertatea în exprimare, şi curajul în atac, vitejia, atitudinea etc, etc. În timpul meciurilor, adio, şapcă de Gavroche pe freză punk! Sînt cei mai cuminţi băieţi!