Un caz deosebit

Pentru că nu toată lumea se pricepe la arbitraj, discuţiile s-au mutat pe delegări. Aici e mai la îndemînă să-ţi dai cu părerea. Delegările le face Lupescu. Iar despre Lupescu e încă mai simplu să-ţi dai cu părerea. Nici nu […]

Pentru că nu toată lumea se pricepe la arbitraj, discuţiile s-au mutat pe delegări. Aici e mai la îndemînă să-ţi dai cu părerea. Delegările le face Lupescu. Iar despre Lupescu e încă mai simplu să-ţi dai cu părerea. Nici nu trebuie să-l cunoşti, nu trebuie să-i ştii decît numele şi gata. „Lupescu e un nebun”, e „un caz patologic”, dacă trece controlul psihiatric, „înseamnă că e ucigaş profesionist”. Marian Iancu nu-i dă de ales directorului FRF! Ori în cămaşă de forţă, ori în cătuşe, dacă s-ar putea amîndouă deodată!

Cum a ajuns şeful lui Poli la asemenea diagnostice? Nu-i mare scofală. Simptomele sînt clare: un arbitru maghiar la un meci al lui CFR şi un arbitru cu zece meciuri în Liga 1 la meciul lui Dinamo. Nu trebuie să fii medic, nici expert criminalist, se vede cu ochiul liber, nu? Nici măcar nu trebuie să te gîndeşti, ca să spui că e nebun periculos. Sau ceva pe-acolo.

Trebuie ţinut cont că domnul Iancu e o fire impresionabilă, se şochează mai uşor. Sensibilitatea lui cedează fără luptă în faţa realităţii dure. De aceea s-a şi refugiat într-o lume a fanteziei, în care bărbaţii poartă gentuţe cu farduri şi au nume de gagici. O lume în care directorii de federaţie apar proiectaţi ca nişte monştri, pe lîngă care Jack Spintecătorul era doar un chirurg amator. Poate arbitru Kovacs i-a trezit amintiri din prima copilărie. Poate domnul Iancu are traume legate de CFR şi de trenurile din România, din vremurile cînd nu circula cu jeep-ul. Poate de aceea s-a enervat pe Lupescu. E de înţeles.

Nu se înţelege totuşi de ce l-a făcut „nebun”. De ce n-a spus că Lupescu are „trăiri deosebite”, cum a spus despre Ganea, după ce acesta i-a băgat mîna-n gît arbitrului. Un gest absolut explicabil, în ochii şefului lui Poli: „Era normal să-şi iasă din pepeni, pentru că a fost vînat”. Domnul Iancu e un om cu vederi deosebite. Realitatea lui e distorsionată de emoţii puternice. Probabil în şeful Ligii chiar vede un Oracol şi îi ia de bune profeţiile.

Nu e lucru uşor să rezişti în fotbal cu o asemenea sensibilitate, darmite să mai conduci un club. Poate locul mai potrivit pentru şeful lui Poli e O CASĂ LA ŢARĂ, CU AER CURAT ŞI FLORI ÎN CURTE. Sau orice loc izolat, departe de stres, de lumea dezlănţuită a Ligii 1. Campionatul nostru nu face bine firilor delicate. Unii văd peste tot copite şi coarne. Alţii, ca domnul Iancu, văd ucigaşi profesionişti.

Păcat că şeful lui Poli îşi risipeşte imaginaţia şi creativitatea făcînd critică de întîmpinare la operele lui Ionuţ Lupescu. Păcat, pentru că riscă să fie dat în judecată pentru calomnie! Ce-o să facă? Ce-o să pledeze? Ar fi nişte sugestii.