„Magul” şi acţionarii

„Ce dacă a cîştigat Răzvan Lucescu cu Inter? Pe noi nu ne interesează în acest moment, avem antrenor”, a spus Vasile Turcu. Pe şefii lui Dinamo nu-i interesează, de fapt, un anumit mod de a vedea fotbalul, fără legătură directă […]

„Ce dacă a cîştigat Răzvan Lucescu cu Inter? Pe noi nu ne interesează în acest moment, avem antrenor”, a spus Vasile Turcu. Pe şefii lui Dinamo nu-i interesează, de fapt, un anumit mod de a vedea fotbalul, fără legătură directă cu profitul.

Pe şefii lui Dinamo nu-i interesează prea mult că au antrenor în momentul cînd iau jucători. Fotbaliştii aduşi trebuie să corespundă unor calcule contabile. După calculele astea, argentinianul Miranda trebuie să-l înlocuiască automat şi fără rest pe Claudiu Niculescu. „Am investit 4 milioane de euro în transferuri şi am luat numai 1,2 milioane pe Radu Ştefan”, a anunţat Borcea. Ceea ce e bine, dar nu suficient. Pentru că, vînzînd şi cumpărînd, acţionarii din Groapă scapă din vedere faptul că o echipă înseamnă mai mult decît o colecţie de indivizi.

Ce nu-i mai interesează pe Turcu şi compania? Faptul că o echipă de liga a doua a ţinut piept liderului din Serie A. Într-un amical, cu multe rezerve pe teren, e drept, dar să înscrii în poarta lui Toldo nu e doar o chestie de noroc. Pe şefii lui Dinamo nu-i interesează şi nici nu încearcă să-şi explice o astfel de victorie, deşi ar putea fi plină de învăţăminte, pentru orice investitor din fotbal. De exemplu, ar putea înţelege că pe lîngă bani, e nevoie şi de altceva ca să obţii performanţe. E nevoie de mentalitate profesionistă.

Mentalitatea asta nu se cumpără de nicăieri, se educă. Lucescu jr. a deprins-o învăţînd de la cei mari, de la maeştrii fotbalului, în şcoli de antrenori. Ceea ce face el acum la Braşov făcea, cu decenii în urmă, „Magul” Herrera la Inter. La altă scară, desigur. Dar profesionismul are aceleaşi reguli oriunde şi oricînd. Şi înseamnă în primul rînd să dai totul, în orice moment. „Cine nu dă totul nu dă nimic”, scria Herrera, pe pereţii vestiarului interist.

În loc de Facchetti, Jair sau Mazzola, Lucescu îi are pe Cristescu, Abrudan şi Senin. Ceea ce nu-l împiedică să le ţină discursuri mobilizatoare, să-i trateze ca pe nişte fotbalişti de top. Să le povestească despre Wembley ’69 cu Lucescu senior şi să le pună filme despre campioni. Înaintea unui amical? Poate părea exagerat, idealist, naiv, dar nu este. Asta înseamnă profesionismul: să tratezi serios orice fel de meci şi orice aspect al jocului.

Metodele sînt aceleaşi, la orice nivel. Metodele care transformă un grup de bărbaţi într-o echipă şi o echipă într-o forţă. Nu numai materialul uman contează, ci construcţia în sine. Şi gîndirea pe care se sprijină. Poţi să ai superjucători, care să nu dea nici jumătate pentru echipă.

Profesionismul se învaţă, jucătorii de la antrenori, antrenorii de la „cei mari”. Dar ăsta e ultimul lucru care-i interesează pe şefii lui Dinamo. Ce rost are să-i povesteşti lui Miranda despre „Mopsul” Dumitrache şi golul lui pe Wembley? Are neapărat nevoie de asta ca să-l poată înlocui pe Niculescu?