Familie
Pentru meciul de Cupa Davis, peste 700 de bilete, o treime adica, au mers la „familia tenisului”, după cum explicau oficialii de la FRT. Pentru public, au rămas în jur de 250. Din biletele pentru Euro 2008, 30 la sută s-au dus […]
Pentru meciul de Cupa Davis, peste 700 de bilete, o treime adica, au mers la „familia tenisului”, după cum explicau oficialii de la FRT. Pentru public, au rămas în jur de 250. Din biletele pentru Euro 2008, 30 la sută s-au dus la „familia fotbalului românesc”. Dacă lucrurile evoluează în stilul ăsta, o să avem cele mai multe familii pe cap de locuitor. Oricum, deja avem un PIB de nepoţi şi naşi peste media europeană.
Familiile astea din jurul federaţiilor sînt ceva cu totul misterios, nimeni nu le-a văzut, dar toţi vorbesc despre ele. Sînt ca OZN-urile, populaţii spectatoare neidentificate, care teleportează grosul biletelor. Apar în jurul evenimentelor importante şi aduc lumea în pragul isteriei.
S-a tot spus că în România nu poţi merge cu familia la meci. Ei, poftim! Uite că se poate. Ne-am civilizat. În România, la meci se merge numai şi numai în familie. La fotbal, merge familia fotbalului, la tenis, familia tenisului, la şah, familiile şahiştilor. Oricare ar fi sportul, biletele se distribuie întîi familiilor, ceea ce e bine. Pentru că nu rămîne nimeni pe dinafară, cu excepţia marelui public.