Riscul banderolei

Pancu a plecat şi a revenit de suficiente ori ca să devină un mit în Giuleşti. Mitul căpitanului-rătăcitor-care-salvează-situaţia. Prezenţa lui se leagă de perioadele bune, de finalurile tari de campionat, de finalele de Cupă.

În calitate de mit, Pancu poate […]

Pancu a plecat şi a revenit de suficiente ori ca să devină un mit în Giuleşti. Mitul căpitanului-rătăcitor-care-salvează-situaţia. Prezenţa lui se leagă de perioadele bune, de finalurile tari de campionat, de finalele de Cupă.

În calitate de mit, Pancu poate fi liderul din teren, inspiraţia de care are nevoie Rapidul. Vom vedea în retur. Dar căpitan? Misiunea asta, de care Maftei se achită cu brio de patru ani încoace, presupune constanţă, rezistenţă, modestie. Înseamnă să te confunzi cu echipa, să trudeşti în umbra ei. Să vorbeşti şi să acţionezi în numele echipei. Să fii punctul de echilibru cînd toate o iau la vale. Pe astfel de puncte fixe, ca Maftei, s-a construit Rapidul european. Pe astfel de constante aparent banale se construieşte orice echipă mare.

Banderola înseamnă mai puţine grade de libertate şi mai multe de responsabilitate. Să-l pui căpitan pe Pancu e ca şi cum l-ai pune pe Batman primar în Gotham City, pe Spiderman ministru la Justiţie şi pe Arnold guvernator în California. Se mai întîmplă ca miturile să fie înhămate în astfel de corvezi monotone. Dar rostul miturilor e altul, nu să gospodărească jocul, ci să-i dea strălucire. Pancu n-a fost adus pe sus la Rapid din nevoia de echilibru. Ci din foamea de glorie. El e responsabil cu inspiraţia, cu sclipirea, nu cu rutina.

Să-l legi pe Pancu de banderolă nu e tocmai mişcarea potrivită. Decît o dată, de probă, cum s-a întîmplat la meciul cu Naval. În rest, ar putea dezechilibra şi echipa, şi jucătorul. Ar fi o presiune în plus pentru mijlocaşul de 31 de ani. Un risc prematur. O vanitate inutilă. Deocamdată, nu trebuie forţat nici psihic, nici fizic, s-a văzut de ce la primul amical din Portugalia.

Cu semnarea noului contract, Rapid şi-a achitat vechea datorie faţă de Pancu. E un fel de-a spune. Jucătorul va trebui să muncească de două ori pentru aceiaşi bani. Să fie „de trei ori mai bun decît în 2006”, după cum şi-a propus. Pentru asta, cît o fi el de mit, nu e neapărat nevoie să fie şi de zece de ori mai presat.