Muncă

Ştefan Radu nu e un copil-minune. Nu e unul dintre acei puşti teribili care au rupt gura tîrgului încă din scutece. E un puşti oarecare căruia „îi plăcea să muncească”, după cum îşi amintesc foştii lui antrenori.

Munca, nu talentul, […]

Ştefan Radu nu e un copil-minune. Nu e unul dintre acei puşti teribili care au rupt gura tîrgului încă din scutece. E un puşti oarecare căruia „îi plăcea să muncească”, după cum îşi amintesc foştii lui antrenori.

Munca, nu talentul, l-a scos în faţă pe juniorul slăbănog care valorează acum 400.000 de euro pe lună. Tot prin muncă se va ridica la nivelul „biancocelestilor”, tot munca îl va menţine în lotul lazial după ce expiră împrumutul, în vară. De obicei, cînd un tînăr fotbalist român „prinde” un contract bun în străinătate, urmează una şi aceeaşi exclamaţie: „E talentat! E foarte talentat! Extraordinar de talentat”. Vezi Mutu, Marica, Mitea.

Nu sună foarte încurajator, la o adică, pentru puştii slăbănogi care bat mingea printre blocuri şi visează să salute galeria în Liga Campionilor. Le-ar prinde mult mai bine să ştie că talentul nu e totul. Că o carieră în fotbal nu înseamnă 10 la sută inspiraţie şi nouăzeci la sută şansă.

E „produs sută la sută Dinamo”, l-au etichetat pe tînărul fundaş şefii din Groapă. Corect, dar e şi un produs pe bază de forţe proprii, „sută la sută Ştefan Radu”.