Comparaţie

„Dacă ar fi să cumulăm numărul stadioanelor din ţările astea care ajung la ordinul zecilor de mii cu mizeriile de la noi şi totuşi dorim să cîştigăm”. Aţi înţeles ceva? Nu? Bravo! Înseamnă că aveţi gîndire logică. Fraza îi aparţine […]

„Dacă ar fi să cumulăm numărul stadioanelor din ţările astea care ajung la ordinul zecilor de mii cu mizeriile de la noi şi totuşi dorim să cîştigăm”. Aţi înţeles ceva? Nu? Bravo! Înseamnă că aveţi gîndire logică. Fraza îi aparţine şefului FRF, iar „ţările astea” sînt rivalele României în grupa C: Olanda, Franţa, Italia. Ce i-o fi căşunat lui Sandu pe stadioanele lor, de-a vrut să le cumuleze cu „mizeriile de la noi”, nu se ştie. Dar continuarea e şi mai năstruşnică: „şi totuşi dorim să cîştigăm”.

Curios, nu? Nici nu ne-am calificat bine, că şeful FRF vrea să ne strice cheful. Vrea să ne scoată din cap şi fotbalul, şi mentalitatea de învingători o dată la şapte ani. Ce să căutăm la Euro, dacă „nici autostrăzi nu avem, nici aeroporturi, nici gări”? Stăm prost cu infrastructura, e adevărat. Ce propune Mircea Sandu? Vreo soluţie? Nu, propune să ne lăsăm păgubaşi. Să nu ne mai ducem deloc la turneul final (şi-aşa e greu să faci rost de bilet).

Sau, dacă ne ducem, să obţinem rezultate conform infrastructurii, adică să ne lăsăm bătuţi măr. Şi totuşi ne dorim să cîştigăm. C-aşa-i în fotbal! Şi totuşi Mircea Sandu conduce fotbalul românesc de 18 ani. Mult i-a mai trebuit să observe „mizeriile de la noi” în general şi din contractele de transfer, în special.