Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

EPISODUL 5 // Aflaţi amănunte despre viaţa în centrul de formare

Christian Lariepe, directorul tehnic, se lasă pozat la biroul de brad lăcuit. Apoi se ridică şi se instalează pentru interviu într-un fotoliu de piele.

– În Franţa, ne trimitem oamenii la cluburi şi la centrele de formare. În străinatate, ne […]

luni, 7 ianuarie 2008, 12:32

5.jpgChristian Lariepe, directorul tehnic, se lasă pozat la biroul de brad lăcuit. Apoi se ridică şi se instalează pentru interviu într-un fotoliu de piele.

– În Franţa, ne trimitem oamenii la cluburi şi la centrele de formare. În străinatate, ne concentrăm pe cîteva zone: Africa de Vest, Africa Centrală şi de Nord, mai ales ţările francofone. Apoi insulele, fostele colonii.

– Despre Keşeru ce spuneţi?
– A, Claudiu. S-a integrat bine, asta e foarte important! Vorbeşte franceza, comunică excelent cu ceilalţi jucători. Sîntem foarte multumiţi de el. Nu ajunge să fii talentat, trebuie să relaţionezi cu ceilalţi din echipă.

– Ce vîrste au jucătorii?
– Între 14 si 19 ani. Cam asta e perioada de formare. Avem în total 60 de jucători şi o echipă înscrisă în competiţiile de juniori. Nu fac doar fotbal la noi, merg şi la o şcoală privată. Formula este de un profesor la o clasă de şase elevi.

– Ce se întîmplă cu jucătorii după ce ies din Centru?
– Pe unii îi reţinem la echipa mare a clubului. În jur de 7-8 jucători anual. Pe altii îi transferăm la alte cluburi, în Franţa sau în străinătate.

– Aţi căutat talente şi în România?
– Am fost la Bucureşti de două ori, ultima dată la meciul vostru cu Albania. Cred că aveţi potenţial. Încă staţi prost cu formarea fotbaliştilor, dar veţi mai progresa fără îndoială.

Comentarii (1)Adaugă comentariu

nastyb0y (95 comentarii)  •  7 ianuarie 2008, 13:00

Daca francezii cauta pana si in insule viitori performeri ,ar trebui sa ne dea de gandit. Scouterii nostri de ce nu cauta prin Insula Mare a Brailei , printre canalele de irigatii ?

Comentariile sunt închise.