Certăreţii

„Vreau români, să întăresc echipa naţională”, a spus Copos. A spus-o destul de tare ca să audă şi Rednic, la Liege. Dacă nu poţi creşte jucători pentru „naţională”, nu-ţi rămîne decît să-i cumperi. În fine, orice motiv e bun, chiar […]

„Vreau români, să întăresc echipa naţională”, a spus Copos. A spus-o destul de tare ca să audă şi Rednic, la Liege. Dacă nu poţi creşte jucători pentru „naţională”, nu-ţi rămîne decît să-i cumperi. În fine, orice motiv e bun, chiar şi patriotismul, dacă vrei să-i închizi gura antrenorului.

Relaţia dintre cei doi devine din ce în ce mai palpitantă. Aproape la fel de palpitantă precum cea dintre Rednic şi fanii giuleşteni. Antrenorul caută jucători în străinătate, patronul se interesează de jucători din ţară. Antrenorul se duce în Belgia, patronul survolează Vasluiul. Ar putea fi un cuplet comic, cu replici în răspăr, dar situaţia e destul de serioasă.

Rapid atacă titlul şi n-a adus încă nici o noutate în lot. Timp mai este. Dar, pînă la negocierile cu alte cluburi, nu s-au terminat încă tratativele de pace dintre Copos şi Rednic. Şi nu dau semne că se vor încheia prea curînd. Cei doi n-au ajuns la nici un compromis. Nu şi-au formulat o strategie comună, dimpotrivă. Fiecare ţine cu dinţii de obsesia lui, de marota lui, Rednic – de Belgia, Copos- de bani.

O atitudine foarte matură, nimic de spus! Copos se alintă înfăşurat în tricolor, iar Rednic se răsfaţă. Ştie foarte bine că în Liga 1 tehnicienii lucrează cu „marfa” clientului. Dacă vor să atace titlul, trebuie să tragă în aceeaşi direcţie. Să lase de la ei, nu să se certe ca impresarii pe comision. Să fie rezonabili! La urma-urmei, nu toţi fotbaliştii din Belgia sînt ca Manu Godfroid, „descoperirea” lui de succes. Şi nu toţi jucătorii din provinicie sînt români.

Rednic are experienţa recentă de la Dinamo, cînd s-a trezit cu vestiarul plin de necunoscuţi necunoscători. E normal să se teamă. Dar, pînă atunci, ar trebui să vadă şi partea transferabilă a paharului. Dacă patronul nu se grăbeşte să-i aducă stranieri, măcar se agită să-l scape de jucătorii de prisos! De Mazilu, de exemplu. E şi ăsta un mic favor, nu? Şi o afacere de milioane, dar cine se uită la bani, cînd vine vorba să salvezi o frumoasă prietenie?