Profesionişti contra amatori

Turul campionatului a adus deja mai multe minţi la punctul de fierbere şi mai multe orgolii la temperatura camerei. Iar lucrurile nu se vor opri aici. Granzii au nimerit în fine cu picioarele pe pămînt, dar asta nu-i va împiedica […]

Turul campionatului a adus deja mai multe minţi la punctul de fierbere şi mai multe orgolii la temperatura camerei. Iar lucrurile nu se vor opri aici. Granzii au nimerit în fine cu picioarele pe pămînt, dar asta nu-i va împiedica să se înfunde cu nădejde în noroiul patriei, dacă nu fac mişcările salvatoare.

Mişcările astea, pe care le exersează cu succes echipele din provincie, nu se referă la căratul sacoşelor cu bani. Nici la bătutul cu pumnul în piept, stil Tarzan de mahala, nici la întorsul buzunarelor pe dos, nici la întocmit liste negre, albe, gri, în dungi sau în pătrăţele. Mişcările care ţin o echipă în joc se referă, banal, dar adevărat, la investiţii. Cine nu investeşte nu creşte. Ba, mai mult, dispare din competiţie. Gîlceava balcanică nu ajunge pentru a rămîne în top. Nici culisele murdare, nici ameninţările, presiunile şi influenţele pe firul scurt. Nici istoria, palmaresul, tradiţia, culorile etc. Astea sînt chestiuni care ţin de brand, iar brandurile depind de oameni.

Dacă şefii de la Steaua, Dinamo şi Rapid nu aterizează în prezent, dacă văd fotbalul tot ca la începutul anilor ’90, dacă fac afaceri tot ca în vremurile sălbatice ale tranziţiei, atunci vor fi daţi la o parte. Cu cît amînă mai mult schimbarea, cu atît îşi diminuează şansele de a-şi păstra locul în lumea recentă, dar profitabilă a Ligii 1. Steaua se complace în pariuri cu miză măruntă, în locul transferurilor serioase. La Dinamo, se gîndeşte şi se lucrează ca într-un adăpost antiatomic. Adică îngust şi provizoriu. Echipa e nutrită cu „foşti” şi conserve. Nimic proaspăt, nici măcar o părere de idee. La Rapid, managementul se rezumă la probleme de comunicare. Iar marketingul la probleme cu banii. Dar din comunicate şi contracomunicate nu se nasc rezultate, ci nervi. Şi cam atît.

CFR merge pe o strategie, nu neapărat strălucită, dar totuşi o strategie. Urziceniul la fel, Vasluiul, Poli Timişoara, de asemenea. Tendinţa, anunţată de răsturnările ierarhice din tur, e vizibilă ca un foc de artificii: fotbalul nostru se profesionalizează. La toate nivelurile. Cine nu merge pe mîna profesioniştilor nu ajunge mai departe de mijlocul clasamentului. În cel mai bun caz.