Mobile

Telefoanele mobile ar putea avea asupra guvernanţilor efectul pe care televizarea meciurilor l-a avut asupra fotbalului. Cazul ministrului Orban stă dovadă. E ca un Ceahlăul – Dinamo pentru clasa politică. Dacă nu era filmuleţul de amator cu ninsoare şi focalizare […]

Telefoanele mobile ar putea avea asupra guvernanţilor efectul pe care televizarea meciurilor l-a avut asupra fotbalului. Cazul ministrului Orban stă dovadă. E ca un Ceahlăul – Dinamo pentru clasa politică. Dacă nu era filmuleţul de amator cu ninsoare şi focalizare proastă, faptele rămîneau undeva la loc sigur şi ferit de public. Nu-şi bătea nimeni capul cu ele. Aşa cum nu-şi băteau prea mulţi capul cu greşelile de arbitraj invizibile la TV. Mînăriile se produceau în cerc restrîns şi pecetluit de legea tăcerii.

Ceea ce părea a fi doar o fiţă de turist japonez, să filmezi şi să pozezi tot ce-ţi iese în cale, capătă uneori greutatea unei mărturii. După păţania lui Orban, politicienii ar trebui să zîmbească şi mai larg. Pentru că sînt filmaţi. Tot timpul, oriunde, orice alegător îi poate filma din orice unghi. Tot ce vor încerca să ascundă va fi scos la iveală şi arătat ochiului public. E ca şi cum ar fi supravegheaţi de alegători prin camere video, montate la întîmplare. N-au de ce să se simtă hărţuiţi. Nici un şef de club, nici un arbitru, nici un fotbalist n-a protestat că ochii suporterilor sînt tot timpul pe ei. Şi-au asumat riscul.

Nu mai avem fotbal fără martori de ceva vreme. În curînd, poate n-o să mai fim nici ţară fără martori şi fără vinovaţi.