Trebuie să strălucim!

Grupa morţii? Nu, sună prea banal. E grupa Apocalipsei cu surle, trîmbiţe, balauri şi alte proiecţii ale groazei. Grupa care ori ne va scoate fotbalul din cap, ori ni-l va implanta pentru totdeauna.

Italia, campioana mondială. Franţa, adică Franţa. Franţa […]

Grupa morţii? Nu, sună prea banal. E grupa Apocalipsei cu surle, trîmbiţe, balauri şi alte proiecţii ale groazei. Grupa care ori ne va scoate fotbalul din cap, ori ni-l va implanta pentru totdeauna.

Italia, campioana mondială. Franţa, adică Franţa. Franţa lui Ribery şi Malouda, Thierry Henry şi Benzema, impetuoasă, energică, mîndră, după schimbul reuşit de generaţii. Apoi Olanda, cunoştinţă veche şi, ironic, nu? singura de bătut, deocamdată. Întărîtată de critici, cu altă motivaţie, altă stare de spirit, fără leneşa siguranţă de sine cu care a bîntuit prin preliminarii.

Singurul avantaj e că avem de-a face cu uriaşi cunoscuţi. Şi, eventual, că uriaşii nu ne vor lua în serios. Dar, dar… înainte de a ne lua cu mîinile de cap, înainte de a despacheta valizele cu vise pentru Austria şi Elveţia… Să recunoaştem că avem un fel de noroc. Da, da, orice fotbalist visează să joace cu echipele astea nemaipomenite. Iar dacă se întîmplă la un turneu final, cu atît mai bine! Vă daţi seama că toţi ochii vor fi pe ai noştri? Cîte milioane, zeci de milioane de priviri îi vor urmări pe „tricolori” alături de italieni, francezi, olandezi? „Naţionala” va trece prin dreptul unei audienţe incredibile. Va trebui să apară nu impecabil, ci formidabil.

Piţurcă să facă ce ştie, să vadă casete după casete, să nu doarmă săptămîni la rînd, e şansa lui să intre în circuitul marilor antrenori. Iar jucătorii trebuie să se concentreze nu ca la meciul vieţii, ci ca şi cum nu vor mai juca alte meciuri în viaţa lor. Pentru că nici un alt meci nu va conta cît acestea trei. Nici un alt meci, poate nici chiar o finală europeană, n-ar putea să-i ridice deodată pînă la stele sau să-i coboare definitiv în anonimat. E şansa la graţie a dinastiei Mutu & Chivu, la Lucerna s-a extras lozul lor pentru Glorie.

Grupa C e o provocare. Cea mai îndrăzneaţă şi mai periculoasă cu care fotbalul nostru a avut de-a face în ultimii ani. „Naţionala” ar trebui să strălucească în aceste trei meciuri de foc, aşa cum n-a strălucit niciodată. E timpul ca fotbalul nostru să se desprindă de mizeriile interne, de jegul local. E timpul să devină o voce, şi pe teren, şi în tribune, să spună lumii ceva despre noi. Ceva bun. Ceva de neuitat.

P.S: Doamne-ajută!