Împăcarea mercenară

Să atîrni plăcuţa cu „De vînzare” în faţa casei sau să-l aduci pe Giovanni la club e acelaşi lucru. „Va avea mînă liberă la Steaua şi un buget 20 milioane dolari pentru transferuri”, ne asigură vărul său, patronul. Cu alte […]

Să atîrni plăcuţa cu „De vînzare” în faţa casei sau să-l aduci pe Giovanni la club e acelaşi lucru. „Va avea mînă liberă la Steaua şi un buget 20 milioane dolari pentru transferuri”, ne asigură vărul său, patronul. Cu alte cuvinte, s-a deschis taraba. Venirea fostului (sic) impresar stă sub semnul vînzării lui Dică, urmată probabil de alte vînzări.

Apropierea de Giovanni înseamnă apropierea de mercato, nu de titlu sau Liga Campionilor. Nu vizează performanţa, ci comerţul. Giovanni e „omul care-ţi vinde”, care rezolvă orice tranzacţie, care face pe dracu-n patru să-ţi scoată marfa cît mai ieftin ori să ţi-o dea cît mai scump. Cu sau fără funcţie executivă, prezenţa lui are aceleaşi efecte: reface bugetul conducătorilor şi ruinează echipa.

Trecerea lui pe la Rapid (şase luni) şi Dinamo (şapte luni) s-a desfăşurat după acelaşi tipar, în doi timpi: divide et impera. Împarte şi stăpîneşte. Rade structurile vechi şi îşi impune proprii oameni în funcţii-cheie. Nu ca să revoluţioneze clubul, ci să-l controleze. Scenariul este acela al preluării unei companii, căreia i se schimbă obiectul de activitate. Din fotbal, în vînzare de fotbalişti.

Cel mai bine lucrează cu un tehnician adus de el, deci păzeşte-te, Lăcătuş! Dacă are la mînă antrenorul, poate să vîndă şi să cumpere fotbalişti, să provoace în vestiar un du-te-vino otrăvit. Pentru el, nu există echipe, culori, ataşamente, există doar oportunităţi de afaceri, scuzaţi japoneza.

Dacă aduce jucători la un club, e pentru a-i „vopsi” şi a-i rula apoi pe la alte cluburi. La Rapid, a adus nouă jucători, la Dinamo, şapte. Majoritatea, fără acordul lui Andone. Transferurile cele mai importante le-a rezolvat însă în perioadele cînd era doar apropiat al cluburilor, vezi „cazul Bratu” şi alte dosare DNA.

Să nu ne mire dacă la Steaua va poposi un Esteban Vigo al II-lea, dacă vor pleca jucătorii de bază şi vor veni în loc iluştri necunoscuţi, gata să debuteze în forţă pe piaţă. Giovanni nu deţine încă o funcţie în Ghencea, dar timpul nu-i pierdut şi, la drept vorbind, nu-i el omul să se cramponeze de funcţii şi licenţe.

N-a prea ieşit la rampă, nu pentru că şi-a schimbat stilul, ci pentru că stă în aşteptare. Încă nu ştie pînă unde-şi poate întinde plapuma intereselor. Văr, văr, dar împăcarea e pe bani. E o împăcare mercenară. Iar patronul Stelei nu e cel mai stabil partener de afaceri. Cu siguranţă, vom avea ce vedea şi auzi din loja Stelei.