Schimbaţi-vă!

Calificarea la Euro e un bun pretext pentru schimbare. Începînd de la stadion şi terminînd cu federalii angajaţi doar ca să numere cartonaşe. Începînd de la biletele la meci pînă la site-ul federaţiei. Dincolo de solzii coloraţi ai sărbătorii de […]

Calificarea la Euro e un bun pretext pentru schimbare. Începînd de la stadion şi terminînd cu federalii angajaţi doar ca să numere cartonaşe. Începînd de la biletele la meci pînă la site-ul federaţiei. Dincolo de solzii coloraţi ai sărbătorii de pe „23”, se văd cu ochiul liber petele de inerţie. Defectele vechi, improvizaţiile şi lipsa acută de viziune. Degeaba ne-am văzut cu sacii în căruţa europeană, dacă nu se urneşte nimic din loc, în afara bulelor de şampanie.

După destinderea de rigoare, FRF trebuie să o ia de la capăt, o dată cu „naţionala”. Să înceapă să facă lucrurile altfel, să-şi gîndească altfel strategiile şi obiectivele, să comunice altfel. Turneul final de la anul e doar un punct din program, un prim pas în ceea ce ar trebui să însemne modernizarea fotbalului nostru.

Decît să rişte incidente şi sancţiuni de la UEFA, deschizînd porţile ca să umple stadionul, ar fi mai bine să mediteze la alte metode de a ţine publicul aproape. Decît să-şi cheltuiască neuronii pe proiecte care mai de care mai năstruşnice, mai bine s-ar concentra pe centrele de copii şi juniori. Tot de viitor e vorba, tot de unul foarte îndepărtat. Peste zece, douăzeci de ani. Cînd poate vom avea stadioane moderne, dar ne vom ruga de Mutu să nu se retragă şi să vină în baston la „naţională”.
Federalii trebuie să acţioneze ca nişte tehnocraţi, nu ca nişte birocraţi. Să robotească în felul în care o fac federaţiile străine la dezvoltarea sectoarelor de copii şi juniori. Să asigure strictul necesar pentru generaţiile post-Mutu şi Chivu. Fotbalul nostru stă prost şi foarte prost cu formarea jucătorilor. Aici e treaba FRF să intervină. Dacă vrea continuitate în rezultate, dacă vrea să conducă un fotbal puternic, nu trebuie să aştepte ca tinerii noştri să se formeze aiurea, la „grădiniţa” de la Ajax sau în pepinierele din Franţa.

Uitaţi-vă la Cociş, ca să vedeţi ce înseamnă un jucător modelat la vreme în străinătate. Un jucător care înţelege jocul. Nu e un viitor Hagi, e fotbalistul viitorului. Şi dacă nu sîntem în stare să creştem şi la noi alţii ca el, înseamnă că nu ne merităm soarta. Şi ne vom aminti de 2008 ca de un an de aur, într-un deceniu de anonimat.