Ce nu înţeleg tinerii

Tinerii de azi n-ar înţelege. Poate dacă ar ieşi din blugi şi ar intra în salopete, dacă şi-ar scoate I-podul din urechi şi ar învăţa cîntece patriotice, dacă ar lăsa baltă mess-ul pentru pancartele cu omagii, dacă s-ar uita la […]

Tinerii de azi n-ar înţelege. Poate dacă ar ieşi din blugi şi ar intra în salopete, dacă şi-ar scoate I-podul din urechi şi ar învăţa cîntece patriotice, dacă ar lăsa baltă mess-ul pentru pancartele cu omagii, dacă s-ar uita la televizor două ore pe săptămînă, nu pe zi… Ar zice că e umor negru. Dar nu e umor şi nici negru, ci roşu.

Din fericire, nu înţeleg. Din păcate, nu înţeleg nici toţi cei care le-au trăit. Daciadele, Universiadele erau competiţii importante pentru propagandă, nu pentru sport. Sigur, la ele au participat viitori mari campioni, dar asta nu schimbă cu nimic caracterul lor dogmatic. Sigur, e bine că tinerii să facă sport. Dar nu cu forţa.

Întrecerile sportive erau doar o formă de înregimentare. Un instrument de control, o armă statistică. Să nu mai existe nici un dubiu că în comunism tinerii se dezvoltă armonios. Minte îndoctrinată în corp alimentat raţional. Adică malnutrit.
Tinerii de azi n-ar înţelege heirupismul ăsta în masă. Ei nu prea le au cu sportul, guma lor face baloane şi, din fericire, înţeleg cu totul altceva prin spectacole pe stadion.