Ce e sacru?

Ce este mai sacru? Viaţa unui om sau viaţa mai multor oameni? După 11 septembrie, problema asta se pune tot mai acut, cu glas din ce în ce mai tare. Şi-o pune şi filmul lui Gavin Hood, „Transfer de captivi”.

[…]

Ce este mai sacru? Viaţa unui om sau viaţa mai multor oameni? După 11 septembrie, problema asta se pune tot mai acut, cu glas din ce în ce mai tare. Şi-o pune şi filmul lui Gavin Hood, „Transfer de captivi”.

E un film despre presupusele închisori secrete şi despre o lege reală. O lege controversată, care permite CIA să transfere suspecţi sărind peste procedurile tradiţionale. O lege necesară, spune Washingtonul. O lege abuzivă, ar spune alţii. Poate duce la fel de bine la abuzuri sau la prinderea teroriştilor periculoşi.

Asta e situaţia. Unii îşi fac brîuri de legi, alţii îşi fac brîuri de dinamită. Şi între aceste două triburi ale planetei se duce lupta. Filmul lui Hood balansează între lumea americană şi cea arabă, care n-au în comun decît duşmanul şi ritualul whiskyului. Ne ia din faţa unei case tipic americane, cu pomi idilici, scene de familie şi tot ce trebuie, şi ne duce în labirintul necruţător de pe străzile unui oraş din Africa de Nord. Sîntem într-o piaţă cu ambuteiaje provocate de măgari, cu tarabe şi fîntîni, şi de-odată „Bum!”. Atentatul şi liniştea de pe urmă, apăsătoare ca un pumn în stomac.

Povestea se desfăşoară într-un echilibru care-ţi taie răsuflarea, cu o întorsătură spaţio-temporală care te gîtuie cu totul pe final. Poliţiştii arabi caută vinovaţi, americanii caută vinovaţi şi mai şi, pentru că a murit unul de-al lor. Şi tot ce găsesc e un chimist egiptean, şcolit şi căsătorit în SUA, pe telefonul căruia se înregistrase un apel de la un terorist. Pe baza acestei dovezi, suspectul e „umflat” din aeroport şi anchetat la dracu’n praznic. Ce este sacru? Viaţa unui om sau viaţa mai multora?

„Telefonul meu îl aveţi, adresa o aveţi, casa mea o aveţi, cu viaţa mea cum rămîne?”, urlă soţia suspectului pe holurile Senatului american. „O alegătoare”, cum o recomandă cineva. Mai este viaţa unui om sacră? Cînd sînt în joc atîtea alte vieţi, cînd pieţele cu tot cu măgari explodează în sînge, zi de zi de zi de zi.

„Ceea ce facem noi e sacru, noi salvăm vieţi”, spune poliţistul arab, statuar şi crunt, tată de familie de modă veche, investigator de modă şi mai veche. Ceea ce facem noi e sacru, spun mujahedinii, îndemnîndu-i pe puşti să-şi lege brîul morţii. Iar dacă puştii ar mai vrea să trăiască, pentru că abia au prins gustul, un frate lunetist ia decizia în locul lor. Deciziile trebuie luate repede, spune filmul lui Hood, viaţa şi moartea sînt chestiuni de secunde. Şi uneori, mai puţin de atît.