Carte

Cornel Dinu va scoate o carte cu titlul „Zîmbind în iarbă”. Atît. Atît se ştie deocamdată. Să o răsfoim puţin! Peste ce am putea da într-un volum cu întîmplări din viaţa Procurorului? Peste ce fel de personaje? Poate că există […]

Cornel Dinu va scoate o carte cu titlul „Zîmbind în iarbă”. Atît. Atît se ştie deocamdată. Să o răsfoim puţin! Peste ce am putea da într-un volum cu întîmplări din viaţa Procurorului? Peste ce fel de personaje? Poate că există cîte un capitol despre fiecare acţionar dinamovist. Ia să vedem, dăm paginile, dăm paginile, a-ha, capitolul despre Borcea. Oare cum ar arăta? Cam aşa:

„În aceste timpuri vremelnice, eminamente confuze, asemănătoare, de ce să n-o spunem, cu perioada tulbure cînd italienii veneau să ne pună faianţa, dansul a devenit o artă ermetică, după modelul buteliei. Dar să nu ne îndepărtăm de la subiect, care este Cristian Borcea şi atît.

Aş face totuşi o paranteză, în care să explic de ce Shakira este, după părerea mea, copia palidă a Josephinei Baker. În fine, exotismul şi erotismul nu mai sînt ce-au fost. Îmi amintesc cum l-am întîlnit pe Borcea. Nimic deosebit. L-aş fi confundat cu Kierkegaard, pe care îl confund adesea. Dar m-a epatat de la bun început prin aprehensiunea scamei de pe rever. Cum ne spunea şi Tacitus, care în ciuda numelui a spus o mulţime de maxime, ‘o perie în plus nu strică niciodată’. Sau, şi mai bine, marele Pico della Mirandola ne învăţa că ‘xeroxul e centrul lumii’.

Mă simt obligat să adaug că şi Pascal, un excelent jucător de cărţi, care s-a transferat apoi la mănăstire, dar asta e altă poveste, afirma: ‘Managerul este o butelie gînditoare’. Dar să nu divagăm de la paranteză şi să deschid o alta, încheind cu urarea că Borcea e un băiat cu potenţial mitic. Deşi preferam să fiu contemporan cu Socrate”