Rutina

Nicolae Badea şi-a consultat bugetul cu declaraţii şi a ieşit pe plus. La cît s-a zgîrcit la vorbă, şi-a făcut planul cincinal pe următorii zece ani. Prin urmare, îşi permite să intre în polemici. Primul spre care s-a repezit e, […]

Nicolae Badea şi-a consultat bugetul cu declaraţii şi a ieşit pe plus. La cît s-a zgîrcit la vorbă, şi-a făcut planul cincinal pe următorii zece ani. Prin urmare, îşi permite să intre în polemici. Primul spre care s-a repezit e, normal, Copos. Din reflexe tovărăşeşti de haită. „Are nostalgii uteciste şi o rutină care-l face să vorbească despre miliţieni”. Vă surprinde? Sigur că nu. Dacă taci prea mult, rişti să ţi-o ia alţii înainte. Şi te trezeşti spunînd chestii spuse deja.

Nu trebuie să ai dosare „millefeuille”, informatori din aluat franţuzesc şi microfoane disimulate în ştrudel ca să afli despre nostagia lui Copos. E ca bancurile cu Ceauşescu, nu mai are nici un haz. Domnul Badea ar trebui să se informeze prin mijloace contemporane, pe YouTube, pe Google, să vină cu poante noi.

Timpurile s-au schimbat, şefii nu s-au schimbat, dar şi-au schimbat obiceiurile. După rutina vorbitului despre miliţieni, s-a implementat rutina mersului la procurori. Nu se mai dă raportul la superiori, ci la DNA. Mă rog, de data asta, Badea are o scuză. Încă nu se dusese la audieri cînd l-a certat pe Copos. S-a dus abia a doua zi.

Chiar aşa, oare ce-a făcut la DNA? A tăcut semnificativ? Sau a vorbit semnificativ? O dată-n viaţă, că n-o fi foc.