Capcana visătorilor

Se repetă visul. Sau coşmarul. Instalarea lui Lăcătuş a semănat bucăţică tăiată cu instalarea lui Hagi. Condiţiile în care revine „numărul şapte” sînt însă mult mai dificile. Pentru că între timp antrenorul de la oficială s-a instalat pe deplin, a […]

Se repetă visul. Sau coşmarul. Instalarea lui Lăcătuş a semănat bucăţică tăiată cu instalarea lui Hagi. Condiţiile în care revine „numărul şapte” sînt însă mult mai dificile. Pentru că între timp antrenorul de la oficială s-a instalat pe deplin, a devenit o stare de fapt, un obicei al casei. Amestecul patronului în treburile tehnicianului nu mai reprezintă excepţia, ci regula indiscutabilă.

Antrenorul Lăcătuş, de fapt, e ultimul lucru care-l interesează pe şeful din Ghencea. Becali n-a numit un tehnician, ci un fost mare jucător. O legendă pentru liniştea lui. Liniştea în relaţia cu fanii şi în relaţia cu electoratul. Nici rezultatele nu-l interesează în primul rînd pe şeful din Ghencea. Nu scorurile de pe teren, ci scorurile din alegeri sînt obiectivul. Lăcătuş e prezenţa care-i serveşte socotelile electorale. Imaginea Regelui capta alegători din toate galeriile, imaginea fostului „şeptar” atrage strict electorat roş-albastru. Nu la fel de numeros ca masa fanilor lui Hagi, dar, oricum, de preferat stadionului gol sau insultelor în cascadă.

Astea sînt calculele din spatele numirii lui Lăcătuş. Aproximativ aceleaşi care au condus la numirea lui Hagi. Riscul izgonirii unei legende e dublu acum, pentru patron. Numai că Becali ştie cum să-l facă să plece singur pe Lăcătuş, la nevoie. De data asta, ştie cum să amortizeze scandalul. Iar Lăcătuş ştie la ce să se aştepte. L-aţi văzut, privire luminoasă, de om care şi-a văzut visul cu ochii. Dar fără haloul naiv al lui Hagi. Fără încrederea oarbă în prietenia şi buna-credinţa patronului. Şi ceva mai conştient că banca Stelei e o capcană pentru visători.

Lăcătuş s-a întors în Ghencea cu lecţia învăţată, nu plutind pe un norişor pozitiv. E alt temperament decît Hagi, are alte experienţe profesionale. Echipele mici, jucătorii mediocri, terenurile desfundate, condiţiile vitrege de muncă sînt specialitatea lui. Nu palmaresul, ci faptul că ştie să motiveze o echipă contează în acest moment. Stilul lui eroic şi fără rest de a-şi duce luptele ar putea smulge Steaua din criză. Numai să fie lăsat să-şi ducă luptele!

Să nu i se dea peste mînă! Chiar dacă nu victoriile îl vor ţine în post. Chiar dacă nu meciurile din Ligă sau campionat îi vor decide soarta pe banca Stelei, ci procentele patronului în sondajele de opinie. Din păcate, n-a fost adus să bată Sevilla, ci contracandidaţii la europarlamentare.