Un plus de Europa

Golul victoriei cu Olanda n-a fost dat întîmplător de Goian. Nu pentru că Goian e genul de fundaş care nu se simte bine pînă nu sare la cap în careul advers. Ci pentru că Goian a jucat în cupele europene. […]

Golul victoriei cu Olanda n-a fost dat întîmplător de Goian. Nu pentru că Goian e genul de fundaş care nu se simte bine pînă nu sare la cap în careul advers. Ci pentru că Goian a jucat în cupele europene. Asta s-a schimbat, în cei opt ani petrecuţi pe dinafara turneelor finale.

Echipele de club au ieşit în lume, au întîlnit adversari de calibru, s-au obişnuit cu atmosfera marilor stadioane, cu tensiunea marilor competiţii, a marilor meciuri. Au învăţat să adune puncte, să-şi calculeze şansele în grupe, să ţină de rezultat, să joace la rezultat. Saltul valoric al „naţionalei” de aici vine, de la saltul echipelor de club peste cercurile vicioase din competiţia internă. La meciul cu Belarus, jumătate din primul 11 purta marca Ligii 1. La partida cu Olanda, 9 din 17 jucători de pe listă, adică mai mult de jumătate, sînt „interni”. Nu întîmplător.

Lotul „tricolor” nu mai e alcătuit din cîteva vîrfuri şi restul umplutură experimentală. Fotbaliştii de top care joacă în ţară se apropie de nivelul stranierilor. Au altă mentalitate, altă experienţă, un plus european, după bătăliile din Cupa UEFA sau în Liga Campionilor. Dacă ai dat piept cu Arsenal sau Lazio, Olanda nu te mai sperie cu una, cu două. Mutu şi Chivu au rămas Mutu şi Chivu, constantele cu valoare cunoscută.

S-au maturizat, sigur că da, însă doar maturizarea lor n-ar fi asigurat calificarea. Fără maturizarea echipelor de club, fără creşterea accelerată de două prezenţe în grupele Ligii, Goian n-ar fi înscris, iar Olanda ar fi rămas pentru noi un sfinx. Plouat, dar neînvins. La fel cum Lobonţ n-ar fi boxat atît de sigur, dacă nu-şi făcea mîna oprind „torpile” italiene sau suedeze.

Pentru prima dată după mult timp, „naţionala” nu mai stă în cîţiva oameni, ci într-un grup. Nu mai mizăm pe cîţiva indivizi excepţionali, înhămaţi patriotic la o căruţă mediocră. Pentru prima oară după mult, mult timp, vorbim de un lot omogen valoric, unitar ca voinţă şi coerent ca exprimare în teren. Putem vorbi de o echipă naţională. Nu întîmplător. Drumul logic spre Euro 2008 trece prin cupele europene.