Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Lumea şi Denis

V-aţi pus vreodată palma peste palma unui copil? E atît de mică! Revoltător de mică. Si totuşi e cel mai puternic lucru, e mîna care ne ţine în viaţă. Dacă vrea, poate să apuce lumea întreagă strîns în pumn, ca […]

miercuri, 10 octombrie 2007, 4:28

V-aţi pus vreodată palma peste palma unui copil? E atît de mică! Revoltător de mică. Si totuşi e cel mai puternic lucru, e mîna care ne ţine în viaţă. Dacă vrea, poate să apuce lumea întreagă strîns în pumn, ca pe o comoară de băieţi. Ca pe o bilă de sticlă pe care nu trebuie s-o piardă. Nu încă. Pumnii strînşi ai lui Denis Paşcovici. Încap în ei toate minunăţiile şi grozăviile, trei ani de viaţă şi încă ceva. Patru operaţii. Două treceri prin comă.

V-a citit vreodată un copil o poveste la culcare, v-a scuturat de umeri ca să vă scuture de problemele de oameni mari? Ati şters vreodată lacrimile unui copil, l-aţi ţinut în braţe cînd avea febră? Dacă n-aţi făcut-o, nu pierdeţi timpul. Priviţi-l pe Denis, asta ne spune: nu pierdeţi timpul!

Un copil care suferă este o dovadă ca Dumnezeu ori nu există, ori e un Dumnezeu rău. Durerea copiilor dă peste cap filosofiile şi sistemele de idei, răstoarna turnurile de raţiune pe care le ridicăm zilnic în calea nenorocirii. Dacă lumea avea un sens, un copil care plînge ne demonstrează că nu e aşa. Priviţi-i chipul micului Denis, capul golaş, lipsit de apărare. Aţi mîngiat vreodată creştetul unui copil? Încape într-o palmă de adult. N-ai zice că ar rezista la trei operaţii şi la raze intensive. La tratamente care l-ar topi cît ai clipi pe oricare dintre noi. Şi totuşi a rezistat. Denis se ţine tare. Nu e supărat pe Dumnezeu, nu e supărat pe lume, nu e supărat pe noi, cei sănătoşi, care ştim prea puţin despre durere. Nu ne-a întors spatele. Nu ne-a abandonat. Şi-a strîns toate forţele ca să ne surîdă. Da, da, surîde! Priviţi-l atent! E ceva ca o pîlpîire încleştată, încăpăţînată, ceva ca somnul care nu vrea să vină, pentru că au mai rămas atîtea de făcut.

Zîmbetul acela, care se smulge din suferinţă şi boală si se ridică deasupra ei, a tot şi a toate, zîmbetul acela care pluteşte spre noi vitejeşte, ca un Spiderman, gata să ne culeagă din slăbiciunea noastră, zîmbetul celor trei ani care ştiu totul, înainte de a fi văzut şi trăit totul. Dacă lumea are vreun rost, atunci zîmbetul acela e rostul ei. Şi nu va dispărea lumea, nu va păţi nimic rău, pentru că Denis o iubeşte cu o iubire inexplicabilă. Şi nemeritat de mare.

Comentarii (73)Adaugă comentariu

termopile (56 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 8:08

Bravos mai DECENEULE !!!

Nu stiam ca ,pe de o parte esti poet,pe de alta parte esti budist…
HAHAHAHAA…!!!

BAGA-I NISTE VERSURI MARIEI.

socatul (2 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 8:46

are f multa dreptate maria! iar faza „dumnezeu nu exista sau ca est rau ‘ este exceptionala! raminem tributari biserici dogmelor ei ,nu ne putem rupe de ea si sa privim realitatea in fata ,desi biserica exista de atitia mii de ani raminem inchistati in fata ei ,nu vrem sa schimbam nimic sa o modernizam sa o aducem la realitatile din timpurile de azi, contunuam sa pupam mana preotului sa pupam icoane sa ne prostim in chip si fel in fata preotimii iar cand apelezi la vreme de restriste la ei ,sa te judece si sa te spolieze de banii cat mai multi ,ma refer la inmormantari nunti si culmea cand un on nu mai poate fiind bolnav graf nemaiputind indura suferinta si se sinucide biserica refuza inmormantarea crestineasca ,este corect acest lucru? sunt multe de zis ,dar adevarul este ca biserica a ramas ceea din urma invechita cu apucaturile de acum 2000 de ani tot cu straiele si obiceiurile invechite care nu corespund generatiilor de azi a timpului de azi si ma refer aici la biserica ortodoxa romana dar traiesc cu speranta ca preafericitul daniel fiind venit din lumea reala a omului cu blugi ,trait si pe afara cunoscator de limbi straine va reusi sa reformeze biserica ortodoxa romana! Si urez multa sanatate lui denis si intreb daca biserica s-a implicat in masuri de intarjutorare pentru cei ca denis.

termopile (56 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 8:49

Ce faceti acolo la gsp ?
Cititi Prosport-ul ???

Nici o stire proaspata de trei ore…,halal ziar…

Sau Lotontanu s-a dus iar la baute cu nea Ovi ???

Ionel (1 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 9:25

Faptul ca s-au postat atatea comentarii pe acest subiect reprezinta ca articolul e unul special.

Referirile la Dumnezeu din articol ar fi bine sa le interpretati ca buni crestini si sa nu mai atacati autorul ca niste pocaiti ingusti la minte.

Multa sanatate Denis!

iulyan12 (1583 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 10:40

AS DORI UN AUTORAF CU MARIA DAK SE POATE MULTUMESK

DECENEU (8 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 10:11

MULTE frunze-s , dar putine
ROD in lume au sa poarte
TOATE bat la poarta vietii
DAR se scutur multe moarte.

DECENEU (8 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 10:13

sau, pe teme de texte din domeniul muzicii :

Minte-ma, dar spune-mi adevarul
Pleaca daca vrei, dar mai ramai !

DECENEU (8 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 10:14

ori, filozofice :

Pe o strada, lunga, scurta,
Se ducea un om, venind
Si-n tacerea lui profunda,
Se-auzea bolborosind .

Cum e TERMOPILE???

florin gornea (6 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 10:17

Ei da ! de data a ta ai scris cu suflet de copil !!! si-mi scot palaria in fata ta ! sa ai o zi buna si Dumezeu sa-l ajute pe acest copil sa treca prin toate greutatile vietii si apoi sa poata exclama : viata e frumoasa !

florin gornea (6 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 10:17

Ei da ! de data asta ai scris cu suflet de copil !!! si-mi scot palaria in fata ta ! sa ai o zi buna si Dumezeu sa-l ajute pe acest copil sa treca prin toate greutatile vietii si apoi sa poata exclama : viata e frumoasa !

claudius maximus (1 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 10:28

un copil e ratiunea de a fi a oricui se vrea implinit ! suferinta la un astfel de nivel ii maturizeaza sfasietor de repede incat iti vine sa urli .
copii nu trebuie sa simta astfel de macinari fizice !
Denis e un copil puternic si le doresc parintilor sa fie si mai puternici pt el !
multa sanatate copilasule !

danezu” (2 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 10:44

cat de tampiti puteti fi k sa spuneti k se face propaganda gsp ? nu sunteti decat niste idioti !! ce vedeti rau in articolul asta ? din contra

claudiu (1 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 10:59

Maria ai „trait” (la nivelul gandului) cele scrise si asa ceva merita salutat: prefer sa vad cat mai mult astfel de articole. Cat despre suferinta, sunt dintre aceia care cred ca a fost lasata de Dumnezeu , paradoxal, pentru a ne salva (Placerile nu te vor schimba in bine, precum te poate schimba suferinta …). Din nefericire, de multe ori doar suferinta ne face sa-l cautam cu adevarat pe Dumnezeu…

catalin (1 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 12:03

trist si adevarat! multa sanatate piciule!

Bogdan din Bistrita (31 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 12:29

aiureli…

fraza aia cu „dumnezeu” a fost pusa acolo sa sune bine, nu pentru ca Maria ar fi atee (trebuie sa fii chiar bigot ca sa tresari de fiecare data cand auzi :dumnezeu nu exista”)

cat despre „copil puternic” si alte aberatii dinastea: ce ati fi vrut sa faca? sa moara?? normal ca se lupta ca sa traiasca, asta nu il face cine stie ce super-erou…eu cred ca nici nu stie inca pe ce lume traieste, voi il faceti „barbat” si „erou”…daca va deranjeaza cinismul meu, puteti sa va intoarceti la ‘Singur pe lume’…

altfel, ii urez sa se faca bine, si daca va incalzeste cu ceva, sa-l ajute si dumnezeu!…

DonAdryan (3 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 12:54

Ce cretini…nush cum va mai suporta pamantul, idioti analfabeti ce sunteti…
Maria: F Frumos articolul. Trist. Intr-adevar, o astfel de boala la copii pune la indoiala sensurile si insasi prezenta divina. If there is a god, where is him now, when we need him…

coroian (11 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 13:27

Ai scris cumva Maria si despre ceilalti copii bolnavi de cancer din Romania? Nu stiu, dar recitesc articolul si nu gasesc nimic despre acestia. Imi pare sincer rau pentru Denis si ii tin pumnii. Am si eu 2 copii, dar nu pot sa nu ma gandesc cand citesc asa ceva si la ceilati copii bolnavi sau pe moarte din Romania… Induiosator, dar incomplet articolul tau

razvan (41 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 13:33

Sunteti niste paraziti si niste hiene !

Alex (26 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 15:03

Frumos scris. Bravo, Maria!

(1583 comentarii)  •  11 octombrie 2007, 21:25

HAI POLI TIMISOARA. AM EU AUTOGRAFUL LUI NEAGA CUI II TREBUIE???????

iduridemess (18 comentarii)  •  12 octombrie 2007, 0:56

imi place cum scrie Maria

Mihai (15 comentarii)  •  13 octombrie 2007, 16:59

Va multumesc.

Calin (3 comentarii)  •  20 octombrie 2007, 15:36

Dumnezeu, Denis, lumea si… Maria.

Dumnezeu exista. Maria simte asta. Cand incearca sa inteleaga suferinta unui copil, Maria se gandeste la Bunul Dumnezeu. Asociem aproape intotdeauna suferinta cu raul, din pacate. Dupa cutremurul din Lisabona, o intreaga elita a gandirii europene si-a pus problema teodiceei. Raul la scara mare ne face sa ne gandim la Dumnezeu. Dumnezeu este Iubire, nu? Cand nu simtim iubirea lui Dumnezeu, ne gandim ca El este Dreptate, de aceea lasa suferinta sa se produca. Iata, unul a facut ceva gresit si a primit pedeapsa. Exista un sens aici, nu?

Si dintr-o data, Denis ne apare in fata ochilor sufletului suferind fara sa merite asta. Maria nu mai poate sa inteleaga. Consecinta „logica”:

„Un copil care suferă este o dovadă ca Dumnezeu ori nu există, ori e un Dumnezeu rău.”

Si inca:

„Dacă lumea avea un sens, un copil care plînge ne demonstrează că nu e aşa”

In fata suferintei unui copil, asadar, la jumatatea articolului, mintea se simte incapabila sa-l conceapa pe Dumnezeu (bun, pentru ca un dumnezeu rau este o contradictie in termeni). Consecinta implicita: lumea nu are un sens.

Unii, dupa cum am vazut, nu au citit mai departe. Si e pacat ca nu au facut-o: Maria nu s-a oprit la a ne proiecta in constiinta o simpla imagine pesimista. Cu coada ochiului, aproape nasteptat, Maria mai observa ceva, de fapt observa ceva fundamental:

„Denis si-a strîns toate forţele ca să ne surîdă. Da, da, surîde! Priviţi-l atent!”

Ei, minune. Maria are forta sa vada bucuria de a fi a lui Denis in acel zambet abia perceptibil. Ceva subtil se reconfigureaza atunci in universul ei explicational. Zambetul lui Denis, care nu-si intelege suferinta si care nici macar nu-si pune problema suferintei, dar care desi isi percepe suferinta are forta incredibila de a zambi, o determina pe Maria sa intrezareasca posibilitatea unui sens al lumii. In iubire. In iubirea „inexplicabila” a lui Denis pentru lume. De aceea, Maria inchide acest minunat cerc al vietii contrabalansand in final pesimismul existential al primei jumatati de articol:

„Dacă lumea are vreun rost, atunci zîmbetul acela e rostul ei. Şi nu va dispărea lumea, nu va păţi nimic rău, pentru că Denis o iubeşte cu o iubire inexplicabilă. Şi nemeritat de mare. Cu o iubire de care numai Dumnezeu este in stare”

Am adaugat eu ultima propozitie, sa-mi fie cu iertare. Dar sunt convins ca Maria ar fi facut la fel. Caci Dumnezeu, ca si Denis, ne-a invatat atat de frumos si de deplin lectia suferintei fara de vina si a iubirii desavarsite. Denis zambeste pentru ca el sufera fara de vina. In planul lui Dumnezeu, Denis are, cine stie, alte justificari decat cele de raportare personala la viata. Poate Denis ne sta in fata ochilor inimii sa ne aducem aminte de Dumnezeu. Iar mai apoi, sa incercam sa dam un sens acestei lumi, dand un sens propriei noastre vieti. In suferinta sau in bucurie.

Comentează