Călcîiul

Chivu se bucură că i-au trecut durerile de la călcîi. Călcîiul de la picior. Dar ar putea să-l înţepe călcîiul de la umăr. Sau călcîiul de la nas. Pentru că la fotbalişti, călcîiul lui Ahile se mută prin corp, după […]

Chivu se bucură că i-au trecut durerile de la călcîi. Călcîiul de la picior. Dar ar putea să-l înţepe călcîiul de la umăr. Sau călcîiul de la nas. Pentru că la fotbalişti, călcîiul lui Ahile se mută prin corp, după cum vor muşchii lui. Cînd în coaste, cînd în tendoane, în ligamente, în tibie, în şold, în arcadă. Programul încărcat, stresul, efortul îi uzează şi îi fragilizează pînă în măduva oaselor. Nici nu-i de mirare că jucătorii de top sînt la fel de vulnerabili precum copiii. O răceală îi poate doborî, o mişcare greşită îi poate ţine în ghips cu lunile.

În cazul lui Chivu, călcîiul nevralgic e plimbăreţ din cale-afară. Sprintează de la mîini la picioare cu o uşurinţă uluitoare. Partea bună e că, mişcîndu-se de colo-colo, punctul slab al lui Chivu e greu de localizat. Adversarii nu-l pot nimeri decît din mai multe încercări. Partea proastă e că fundaşul lui Inter nu se poate feri de accidentări decît acoperindu-se în întregime cu o mască. Ceea ce nu e deloc la îndemînă. Şi nici nu e la modă. Pe cine aţi mai văzut, în afară de Batman şi de Banderas, purtînd mască pe sub tricou?