Teroristul din dormitor

Ştirea din spatele ştirii este de fapt un întreg roman, care se numeşte cum altfel decît „Atentatul”*. Se întîmplă cu zecile în fiecare zi, mai dese şi mai atroce decît explicaţiile. Se întîmplă întotdeauna altora pînă cînd într-o zi te […]

Ştirea din spatele ştirii este de fapt un întreg roman, care se numeşte cum altfel decît „Atentatul”*. Se întîmplă cu zecile în fiecare zi, mai dese şi mai atroce decît explicaţiile. Se întîmplă întotdeauna altora pînă cînd într-o zi te pomeneşti, medic chirurg fiind, că în blocul operator dai peste soţia ta kamikaze, dezintegrată de explozibil. Şi atunci, eşti obligat să înţelegi. Să cauţi un sens. De ce? Ce îl împinge pe un om, pe o femei aparent fericită, să se arunce în aer, în mjlocul unei serbări de copii?

Asta e întrebarea care rămîne pe buze după ştirile cu atentate. Asta e întrebare la care caută răspuns eroul romanului publicat de Editura Trei. Întrebarea care pune în discuţie temeiurile lumii de la încheietura lumilor, „pămîntul binecuvîntat în care ne petrecem serile adunîndu-ne morţii, iar dimineţile îngropîndu-i”.

Asta e întrebarea impregnată pe fiecare pagină a cărţii, ca o pecete tragică. Totul e capcană, identitatea e o capcană. Medicul Amin Jaafari porneşte în căutarea adevărului despre soţia lui, despre propria viaţă, în definitiv, ca un Orfeu după o Euridice fanatizată. Bazele lumii lui se spulberă, „cuşca aurită” se deschide brusc şi în ea intră nenorocirea şi îndoiala. Caută semnul de avertizare, „obsedantul semn” care i-a scăpat, „privirea aceea încărcată de umbre”, privirea celor care nu mai ţin de ceea ce e viu. Privirea celor care au ales moartea.

Drama personală a lui Amin, arab naturalizat israelian, dublează drama unei umanităţi întregi. A unor oameni captivi în ură, din generaţie în generaţie, „ca musculiţele într-o dîră de clei”. Şeici costelivi, cu priviri „tăioase ca lama unui iatagan”, copii care trag cu praştia în tancuri, jihadişti, pustnici, miliţieni Al-Aqsa, femei cu văl, femei despletite cu dinamită la brîu, colonişti evrei, trăgători izolaţi, scrîşnet de chiulase, drone, micile avioane teleghidate care împrăştie moarte, ruine, furie, ziduri, oraşe crucificate de război, Bethleem, Ierusalim, Janin.

Unde începe ura? „În momentul cînd devii conştient de neputinţa ta”, spune unul dintre integrişti. Trebuie să traversezi infernul pentru a afla asta. Ca să ajungi la capătul propriei neputinţe. Să înţelegi de ce unii, „precum posedaţii, se aruncă în prăpastie pentru a învinge în acelaşi timp demonii şi propria vulnerabilitate”. Şi după ce ajungi la capăt, să vrei încă să fii „chirurgul care trebuie să reinventeze viaţa acolo unde moartea a ales să opereze”.

„Atentatul” nu e doar romanul din spatele ştirii. E o carte vie, care-ţi arde degetele.

Poţi citi articolul şi aici

*”Atentatul”, Yasmina Khadra, Editura Trei, 2007