Echipa de plastic

Cum e vorba aia? Cînd e să se aleagă praful, se alege şi dintr-un teren de plastic. Pe care joacă nu „cîinii”, nu spartanii, ci o echipă de plastic, cu oferte de transfer în loc de inimi. Dinamoviştii s-au dus […]

Cum e vorba aia? Cînd e să se aleagă praful, se alege şi dintr-un teren de plastic. Pe care joacă nu „cîinii”, nu spartanii, ci o echipă de plastic, cu oferte de transfer în loc de inimi. Dinamoviştii s-au dus în Suedia să-l tragă de urechi pe Nils Holgersson şi au dat peste Svensson, Alexandersson, Andersson. Suedezi, care le-au predat, normal, o lecţie suedeză. Partea a doua. Insistenţă, rezistenţă. Şuturi abrupte, joc aerian pînă la loc comanda, atacuri tăioase ca sloiurile. Roş-albii s-au concentrat pe grosolăniile arbitrului, în loc să observe că i-au răguşit mîinile lui Lobonţ de atîta box.

Cum era vorba aia? Pînă la moarte. „Pînă la moarte!” a ordonat Zenga. Dar nici asta n-a fost suficient pentru ca nişte jucători cu un picior afară din club să dea totul pe teren. Cum să-i faci să lupte pentru primăvara europeană cînd stau cu valizele la uşa vestiarului? Cîţi dintre ei vor pleca la iarnă? Cîţi speră să plece? Eşecul cu suedezii nu e decît un motiv în plus de a abandona corabia. Un alibi furtunos. Şi ruşinos, dar cui îi mai pasă?